balotagiu sn vz balotaj

*BALOTAGIU (pl. -agii, -agiuri), *BALOTAJ (pl. -aje, -ajuri) sn. ⏲ Rezultatul unui vot în care nici unul din candidați n’a obținut majoritatea absolută; scrutin de ~, a doua votare, în care se proclamă ales acela dintre candidați care a întrunit cele mai multe voturi (majoritate relativă); în caz de paritate de voturi, cel mai în vîrstă se consideră ales [fr.].

BALOTAJ, balotaje, s. n. Situație creată la o alegere când niciun candidat nu întrunește majoritatea de voturi cerută de lege. – Din fr. ballottage.

balotaj sn [At: CARAGIALE, O. VI, 153 / V: (rar) ~agiu, ~az / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr ballot] 1 Situația în care, la alegeri sau la votare, nici un candidat nu întrunește majoritatea absolută de voturi (cerută de lege). 2 Scrutinul care trebuie să decidă între candidații rămași în balotaj (1).

balotaz sn vz balotaj

balotáj s.n. 1 Situație care se creează la alegeri cînd nici unul dintre candidați nu întrunește majoritatea legală de voturi. 2 Repetare a alegerilor cu candidații plasați pe primele două locuri atunci cînd nici unul nu a obținut numărul necesar de voturi la primul scrutin. • pl. -e. /<fr. ballottage, germ. Ballotage.

BALOTAJ, balotaje, s. n. Situație în care, la o alegere, nici un candidat nu întrunește majoritatea de voturi cerută de lege. – Din fr. ballottage.

BALOTAJ, balotaje, s. n. Situație în care nici unul dintre candidații la o alegere n-a întrunit majoritatea de voturi cerută de lege (ceea ce face necesară o nouă alegere). S-a declarat balotaj. ♦ Alegere care trebuie să decidă între candidații rămași în această situație.

BALOTAJ, balotaje, s. n. Situație în care nici unul dintre candidații la o alegere n-a întrunit majoritatea de voturi cerută de lege, ceea ce face necesară o nouă alegere. – Fr. ballottage.

BALOTAJ s.n. Situație care se creează atunci cînd nici unul dintre candidații la o alegere n-a obținut numărul necesar de voturi pentru a fi ales. ♦ Alegere care are loc atunci cînd candidații nu au obținut numărul necesar de voturi la un scrutin anterior. [< fr. ballottage].

BALOTAJ s. n. situație care se creează atunci când nici unul dintre candidații la o alegere n-a obținut numărul necesar de voturi pentru a fi ales. (< fr. ballottage)

BALOTAJ ~e n. Situație creată în timpul unor alegeri, când nici unul dintre candidați nu obține la primul tur numărul necesar de voturi, ceea ce determină repetarea alegerilor. /<fr. ballottage

balotaj n. al doilea vot care se face, când candidații n’au avut la cel dintâiu numărul necesar de voturi: balotajul se face opt zile după prima votare.

*balotáj n., pl. e (fr. ballotage, d. ballot, balot, care vine d. balle, minge. V. bal 2 și bală 2). A doŭa votare care se face cînd candidațiĭ n’aŭ avut destule voturĭ la prima votare (ceĭa ce odinioară se făcea pin bile numite „baluri”).

balotaj s. n., pl. balotaje

balotaj s. n., pl. balotaje

balotaj s. n., pl. balotaje

balotaj, pl. balotaje

balotaj, -je.