BALIZA, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

baliza vt [At: DM / Pzi: ~zez / E: fr baliser] 1 A marca prin balize (1), diverse puncte de pe un teren. 2 A fixa o baliză (2) în punctele primejdioase pe mare sau pe apele curgătoare. 3 A marca aerodromurile, pistele sau traseele aeriene cu balize

baliza vb. I. tr. 1 (compl. indică diverse puncte de pe un teren, aerodromuri, piste sau trasee aeriene) A marca prin balize. 2 (compl. indică puncte primejdioase pe mare sau pe ape curgătoare) A fixa o baliză. • prez. ind. -ez. /<fr. baliser.

BALIZA, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte de pe teren. – Din fr. baliser.

BALIZA, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte de pe un teren. – Fr. baliser.

BALIZA vb. I. tr. A fixa o baliză, a marca (un teren) prin balize. [< fr. baliser].

BALIZA vb. tr. a marca (un teren), un șenal etc., prin balize. (< fr. baliser)

A BALIZA ~ez tranz. (terenuri, suprafețe) A marca prin balize; a prevedea cu balize. /<fr. baliser

BALIZĂ, balize, s. f. Semnal instalat pe apă sau pe uscat pentru a marca zone navigabile, locuri de aterizare, piste de concurs etc. – Din fr. balise.

baliză sf [At: LTR / Pl: ~ze / E: fr balise] 1 Semn topografic pentru indicarea punctelor de reper (de pe un teren). 2 Instalație de forme și mărimi diferite care emite semnale optice, fixată în punctele primejdioase pe mare sau pe apele curgătoare. 3 Instalație specială care, cu ajutorul unor semnale optice, acustice sau de radio balizează aerodromurile, pistele sau traseele aeriene. 4 (Îs) ~ avertizoare Semnal fix așezat înaintea semnalelor de cale ferată.

baliză s.f. 1 Semnal fix sau instalație de semnalizare, de diferite forme și culori, care marchează zone navigabile, locuri de aterizare, piste de concurs etc. o Baliză avertizoare = semnal fix așezat înaintea semnalelor de cale ferată. 2 Construcție din lemn sau din metal, ce se ridică deasupra unui punct geodezic sau topografic, care servește la semnalizarea poziției punctului respectiv în timpul diverselor operațiuni de ridicare. • pl. -e. <fr. balise.

*BALISĂ (pl. -ise), *BALIZĂ (pl. -ize) sf. ⛵ Semnal pus în mijlocul mării și care se poate vedea de la o mare depărtare, spre a indica corăbierilor un loc primejdios, o stîncă etc., de care trebue să se ferească, geamandură (🖼 323) [fr.].

*BALIZĂ... 👉 BALISĂ...

BALIZĂ, balize, s. f. Semnal sau instalație de semnalizare care indică poziția unui punct topografic, delimitează zonele navigabile etc. – Din fr. balise.

BALIZĂ, balize, s. f. Semnal sau instalație de semnalizare, de diferite forme și întrebuințări: a) semnal format dintr-un stîlp de lemn cu două perechi de scîndurele, fixate la partea lui superioară, care are rolul de a indica poziția unui punct topografic sau geodezic, făcînd posibilă reperarea de la distanță a acelui punct; b) corp plutitor (de formă geometrică regulată și de obicei iluminat noaptea), ancorat în mare pentru a delimita zonele navigabile sau pentru a indica punctele de navigație primejdioase; c) (la căile ferate) semnal neiluminat, în formă de dreptunghi, așezat la oarecare distanță înaintea semnalelor obișnuite, pentru a atrage atenția personalului de tren că se apropie de un semnal luminos.

BALIZĂ, balize, s. f. Semnal sau instalație de semnalizare de diferite forme, servind la indicarea poziției unui punct topografic, la delimitarea zonelor navigabile pe mare. – Fr. balise.

BALIZĂ s.f. Semnal, geamandură care arată locurile primejdioase pentru navigație. ♦ Reper, indicator al poziției unui punct topografic. ♦ Indicator, semnal care arată prezența unui obstacol, a unui accident de teren etc. [< fr. balise].

BALIZĂ s. f. 1. reper de navigație care marchează diferite puncte terestre, maritime sau fluviale, precum și prezența unui obstacol. 2. reper indicator al poziției unui punct topografic. (< fr. balise)

baliză-far s. f. 1979 Baliză cu rol de far v. minigenerator (din baliză + far)

BALIZĂ ~e f. 1) Obiect special instalat pe apă sau pe uscat pentru a indica navigatorilor sau piloților locurile primejdioase pentru navigație sau limitele terenului de aterizare. ~ plutitoare. 2) Indicator destinat să semnaleze prezența unui obstacol sau accident de teren pe o cale de comunicație. 3) Reper care indică poziția unui punct topografic. [G.-D. balizei] /<fr. balise

baliză f. Mar. prăjină în vârf cu un butoiu sau cu un alt semn vizibil, arătând navigatorilor locurile periculoase.

*balíză f., pl. e (fr. balise). Mar. ceamandură.

*balizéz v. tr. (fr. baliser). Mar. Însemn pin balize: un fluviŭ balizat.

baliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. balizez, 3 balizează; conj. prez. 1 sg. să balizez, 3 să balizeze

baliza (a ~) vb., ind. prez. 3 balizează

baliza vb., ind. prez. 1 sg. balizez, 3 sg. și pl. balizează

baliză s. f., g.-d. art. balizei; pl. balize

baliză s. f., g.-d. art. balizei; pl. balize

baliză s. f., g.-d. art. balizei; pl. balize

BALIZĂ semnal sau instalație de semnalizare optică marcând marginile unui aerodrom sau ale pistei de decolare-aterizare.