11 definiții pentru balistic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balístic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr balistique, it balistica] 1 a Privitor la mișcarea corpurilor grele (proiectile) în spațiu. 2 a (Îs) Curbă ~ă Traiectorie a unui proiectil din momentul lansării până la atingerea obiectivului. 3 a (Îs) Pendulul - Pendul fizic, masiv, care măsoară viteza proiectilului. 4 sf Ramură a mecanicii teoretice care studiază legile mișcării unui corp greu sau ale unui proiectil aruncat sub un anumit unghi față de orizont.

BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid. – Din fr. balistique, it. balistica.

BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la mișcarea proiectilelor în spațiu. ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care studiază legile mișcării unui corp greu sau ale unui proiectil aruncat sub un anumit unghi față de orizont. – Din fr. balistique, it. balistica.

BALÍSTIC, -Ă, balistici, -e, adj. Privitor la mișcarea proiectilelor aruncate în spațiu. ◊ Curbă balistică = traiectorie urmată de un proiectil din momentul lansării pînă la atingerea pămîntului. Pendul balistic = pendul fizic, masiv, întrebuințat la determinarea vitezei proiectilului cu care este lovit (prin împușcare), ținîndu-se seama de legile ciocnirii corpurilor.

BALÍSTIC, -Ă, balistici, -e, adj. Privitor la mișcarea proiectilelor aruncate în spațiu. ◊ Curbă balistică = traiectorie urmată de un proiectil din momentul lansării până la atingerea pământului. Pendul balistic = pendul special folosit la determinarea vitezei proiectilelor. – Fr. balistique.

BALÍSTIC, -Ă adj. Referitor la mișcarea proiectilelor în aer, la balistică. ◊ Curbă balistică = traiectoria unui proiectil; pendul balistic = pendul folosit pentru determinarea vitezei proiectilelor. [< fr. balistique].

BALÍSTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la balistică. ♦ curbă ~ă = traiectoria unui proiectil; pendul ~ = pendul pentru determinarea vitezei proiectilelor. 2. (despre semințe, fructe) diseminat prin expulzare. II. s. f. știință care studiază mișcarea corpurilor grele în câmpuri gravitaționale. (< fr. balistique)

BALÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de balistică; propriu balisticii. Experiment ~. ◊ Curbă ~că traiectorie a unui proiectil. Rachetă ~că rachetă care se deplasează în conformitate cu legile balisticii. /<fr. balistique, it. balistica

*balístic, -ă adj. (d. balistă; fr. balistique). Relativ la știința de a arunca proiectile, la artilerie: teoria balistică. S.f., pl. e și ĭ. Știință ca studiază ĭuțeala și direcțiunea proĭectilelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balístic adj. m., pl. balístici; f. balístică, pl. balístice

balístic adj. m., pl. balístici; f. sg. balístică, pl. balístice

Intrare: balistic
balistic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balistic
  • balisticul
  • balisticu‑
  • balistică
  • balistica
plural
  • balistici
  • balisticii
  • balistice
  • balisticele
genitiv-dativ singular
  • balistic
  • balisticului
  • balistice
  • balisticei
plural
  • balistici
  • balisticilor
  • balistice
  • balisticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)