baldâr, ~ă [At: HEM 3025 / V: (reg) băl~, băldir / Pl: ~uri, ~e / E: tc baldyr] (Reg) 1 sn Stomac de vită. 2 smf (Irn) Persoană grasă și mătăhăloasă.

baldâr n. Munt. 1. rânză (de vite); 2. pântece (de om); 3. baldâră, femeie grasă. [Turc. BALDYR, pulpă].

băldâr, ~ă sn, smf vz baldâr

băldir, ~ă sn, smf vz baldâr

baldîr, -ă subst. (reg.) 1 s.n. Stomac de vită. ◆ Ext. Stomac de animale. 2 s.n. Analog. Pîntece (la om). 3 s.m., s.f. (iron.) Persoană (în special femeie) grasă, mătăhăloasă. • pl. -i, -e, n. -uri. și băldîr, băldir subst. /<tc. baldyr.

băldír subst. v. baldîr.

băldîr subst. v. baldîr.

baldîr (-re), s. n. – Ierbar, stomac la rumegătoare. Tc. baldir „picior” (Hasdeu 3026; DAR). Schimbarea semantică nu a fost explicată satisfăcător.

baldâr, baldâre, s.n. (reg.) 1. stomacul vitelor 2. om pântecos, burtos

BALDÎR subst. < tc. baldyr „om burtos”. 1. Baldîrea poreclă (Sc). 2. Bardâr, Gav., megiaș (16 A III 331); -ul s., mold. (Sd XXI), explicat prin as. regr. l-r > r-r.