Definiția cu ID-ul 964588:
Enciclopedice
BALDÎR subst. < tc. baldyr „om burtos”. 1. Baldîrea poreclă (Sc). 2. Bardâr, Gav., megiaș (16 A III 331); -ul s., mold. (Sd XXI), explicat prin as. regr. l-r > r-r.
BALDÎR subst. < tc. baldyr „om burtos”. 1. Baldîrea poreclă (Sc). 2. Bardâr, Gav., megiaș (16 A III 331); -ul s., mold. (Sd XXI), explicat prin as. regr. l-r > r-r.