7 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

balán, ~ă smf, a vz bălan

BALÁN1 s. m. Mic crustaceu fixat pe rocile litorale sau pe cochilii. (< fr. balane, lat. balanus)

bălán, ~ă [At: PANN, E. II, 82/14 / V: (reg) bal- / Pl:-e / E: băl + -an] 1 a (D. părul oamenilor) Blond. 2 smf a (Persoană) cu fața albă și părul blond. 3 sm (Im) Dracul. 4 a (D. animale domestice) Cu părul sau blana alb-gălbuie Si: bălai, (rar) bălănuț (2), (pop) plăvan, (reg) băluț (4). 5 a (D. plante, mai ales d. cereale) De culoare deschisă, galben spre alb. 6 a (Reg; d. cireșele sălbatice) De culoare roz-roșie. 7 smf (Nume de) animal domestic de culoare albă Si: bălai (4), (reg) bălușă (1-2), băluță (5-8). 8 sm (Rar) Zăpadă.

bălấn, ~ă a [At: DENSUSIANU, Ț. H. 308 / Pl: -i, -e / E: nct] (Reg) De culoare trandafirie, roz.

BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. – Băl + suf. -an.

BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. ◊ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Plăvan. ◊ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. – Băl + suf. -an.

BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. 1. (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Blond, bălai. Înainte de a trece la dreapta țîțacăi Leona, mi-a mîngîiat părul bălan. SADOVEANU, N. F. 158. Cu deosebire mi se lipi de inimă un tînăr nalt, bălan și de o înfățișare foarte distinsă. VLAHUȚĂ, O. A. 145. Ieși, copile cu părul bălan, afară și rîde la soare, doar s-a îndrepta vremea. CREANGĂ, A. 34. Injunia sa se vede că fusese bălan, căci ochii lui aveau încă o ușure văpsea de alb-albastru. NEGRUZZI, S. I 58. Spre țară au plecat, Cu Marin și cu Ciocan, Cu Lisandru cel bălan. ALECSANDRI, P. F. 180. ♦ (Substantivat, m.; în superstiții, ironic) Dracul, diavolul (Atestat în forma regională balan) Bălan să-ți aleagă din gură ce spui, dacă nu vorbești deslușit. CREANGĂ, P. 151. 2. (Despre animale domestice) Cu părul alb; plăvan, bălai. I-aduse... un cal bălan. BENIUC, V. 36. Mînză bălană Paște noaptea-n poiană (Luna plină). SADOVEANU, P. C. 10. Oiță bălană, Cu lînă bîrsană, De trei zile-ncoace Gurița nu-ți tace. TEODORESCU, P. P. 435. Mîncatu-s de dușmani, Ca iarba de boi bălani. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 191. Boi, bour ei... Pe pînteci bălani, Pe spate plăvani. ALECSANDRI, P. P. 102. ♦ (Substantivat, m. și f.) Nume dat unor animale domestice (boi, vaci, oi, cai, cîini etc.) cu părul alb. Adăp bălanul și-l încalec. STANCU, D. 249. Veniți de puneți mina să scot pe bălana din noroi. VISSARION, B. 41. D-aș mai trăi pîn’la toamnă, Cumătră Ioană, Să pun șaua pe bălană! TEODORESCU, P. P. 332. ◊ Expr. (Popular) E mîncat ca bălana de ham, se zice despre omul prăpădit de nevoi. Popa era călare pe bălană și întreba de iapă, se spune despre cei uituci, zăpăciți sau proști.

BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. 1. (Despre oameni) Blond. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Cu părul alb; plăvan. ♦ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. Adăp bălanul și-l încalec (STANCU). – Din băl + suf. -an.

bălán (pop.) adj. m., pl. băláni; f. bălánă, pl. băláne

bălán adj. m., pl. băláni; f. sg. bălánă, pl. băláne

STÂRC BĂLÁN s. v. egretă, stârc alb.

bălan a. de coloare între alb și galben sau auriu (se zice mai ales de față și de păr). [Derivat din băl cu sufixul an: varianta bălaiu e analogică (cf. laiu)]. ║ m. bou sau cal cu părul aproape alb: hi! bălane !

bălán, -ă adj. (vsl. bĭelŭ, alb., cu sufixu an). Bălaĭ, blond (ob. maĭ mult la masc.): om, boŭ, cal bălan. Bălan să v’aleagă (cele ce spunețĭ), dracu s’aleagă (să’nțeleagă) vorbele voastre (Bălan pin antiteză îld. cel negru = dracu).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

-BALAN „ghindă, gland penian”. ◊ gr. balanos „ghindă” > fr. -balane > rom. -balan.

BĂLÁN adj. bălai, blond, galben, (pop.) gălbiór, (înv. și reg.) plăvíț, (reg.) plăvái, plăván, plăvíu, (Ban.) băl. (Are părul ~.)

BĂLAN 1. Oraș în jud. Harghita, pe Olt; 13.771 loc. (1991). Expl. de pirite cuprifere și prelucr. primară a acestora. Fabrică de tricotaje. Declarat oraș în 1967. 2. Com. în jud. Sălaj, pe Almaș; 4.512 loc. (1991). Două biserici de lemn (sec. 17), cu bogat decor sculptat.

BĂLAN, Nicolae v. Nicolae.

BĂLAN, Grigore (1896-1944, n. sat Blăjenii de Sus, Bistrița-Năsăud), general român. A comandat divizia 2 Munte pe Frontul de Est (1941-1944). A căzut eroic în zona Arcuș, pe Frontul de Vest, în luptele pentru eliberarea Transilvaniei.

BĂLAN, Ștefan (1913-1991, n. Brăila), inginer constructor român. Acad. (1963), prof. univ. la București. Lucrări în domeniul mecanicii teoretice și aplicate, calculul construcțiilor și teoria plasticității. Lucrări de istorie a științei și tehnicii.

Intrare: balan
balan
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: balan (subst.)
balan (subst.)
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular balan balanul
plural
genitiv-dativ singular balan balanului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: balan (suf.)
balan (suf.)
sufix (I7-S)
Intrare: bălan
bălan adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bălan bălanul băla bălana
plural bălani bălanii bălane bălanele
genitiv-dativ singular bălan bălanului bălane bălanei
plural bălani bălanilor bălane bălanelor
vocativ singular
plural
Intrare: Bălan (loc)
Bălan (loc)
substantiv propriu (SPM001S) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Bălan Bălanul
plural
genitiv-dativ singular Bălan Bălanului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Bălan (persoană)
Bălan (persoană)
nume propriu (I3)
Intrare: bălân
bălân
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.