12 definiții pentru balalaică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balaláică sf [At: CERNE, D. M. 99 / P: ~lai-că / Pl: ~ici / E: rs балалайка] Instrument muzical asemănător cu chitara, format dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară și trei coarde.

BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical popular rusesc cu trei coarde și cutie de rezonanță triunghiulară. – Din rus. balalaika.

BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde și cutie de rezonanță triunghiulară. – Din rus. balalaika.

BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde și cu cutie de rezonanță triunghiulară, care emite sunete prin ciupirea și percuția coardelor, servind adesea pentru a acompania vocea. – Pronunțat: -lai-că.

BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde și cu cutie de rezonanță triunghiulară, care emite sunete prin ciupire și prin percuție. – Rus balalajka.

BALALÁICĂ s.f. Instrument muzical cu trei coarde, compus dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară. [Pron. -lai-că. / < rus. balalaika].

BALALÁICĂ s. f. vechi instrument muzical rusesc, compus dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară, cu trei coarde ciupite. (< rus. balalaika)

BALALÁICĂ ~ci f. Instrument muzical popular rusesc având o cutie de rezonanță de formă triunghiulară și trei coarde, care emit sunete prin ciupire. [G.-D. balalaicii; Sil. -lai-că] /<rus. balalaika

*balaláĭcă s., pl. e (rus. balaláika). Un fel de chitară cu gîtul lung, cu treĭ coarde și cu cutia în treĭ colțurĭ. V. cobuz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balaláică s. f., g.-d. art. balaláicii; pl. balaláici

balaláică s. f., g.-d. art. balaláicii; pl. balaláici


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

balalaică, balalaice, s. f. (intl., înv.) pistol, armă de foc

Intrare: balalaică
balalaică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balalaică
  • balalaica
plural
  • balalaici
  • balalaicile
genitiv-dativ singular
  • balalaici
  • balalaicii
plural
  • balalaici
  • balalaicilor
vocativ singular
plural

balalaică

  • 1. Instrument muzical popular rusesc cu trei coarde și cutie de rezonanță triunghiulară.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: