4 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

băláci sm [At: PAMFILE, DUȘM. 299 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Pescar.

bălăcí [At: ODOBESCU, S. III, 157 / Pzi: -cesc / E: bg балакам] 1 vr A se zbengui în apă (la scăldat) Si: (rar) a se bălăcări2. 2 vt A tulbura apa (sau alt lichid) cu mâinile. 3-4 vtr A(-și) muia mâinile într-un lichid, într-o mocirlă, murdărindu-se. 5-6 vtr (Fig) A se tăvăli (în mizerie).

bălăci vb. IV. refl., intr. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); (pop.; fam.) a (se) bălăcări. ◆ Ext. (despre porci; refl.) A se tăvăli prin noroi. • prez. ind. -cesc. /<bg. балаци.

BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și (mai rar) intranz. A se mișca în apă producînd un plescăit; a se scălda în apă (murdară) puțin adîncă; a se tăvăli. Cînd apele intrau din nou în albia veche, ei, în grădină, încă se bălăceau în mîl. GALAN, Z. E. 45. Mai la larg se bălăceau gîștele și rațele. PAS, L. I 69. Copii desculți și numai în cămăși groase... bălăceau prin șuvițele de apă. DELAVRANCEA, T. 204. Se dusese la eleșteul din apropiere și, după ce bălăcise în mocirlă, prinsese două broscuțe. CARAGIALE, S. 46. Parcă văd colo pe un biet vînător, bondoc și pîntecos, bălăcind ca vai de dînsul, pe ploaie și pe sloată, într-o luncă noroioasă. ODOBESCU, S. III 157. Fig. O, vînturători de fraze, scripcari sarbezi și smintiți, Nu vedeți în ce mocirlă de prostii vă bălăciți? VLAHUȚĂ, P. 86. ◊ Tranz. Cum de v-ați furișat în parc și ați ajuns la iaz și ce gînd v-a venit... să vă bălăciți picioarele în el. PAS, Z. I 48. Fig. [Acest ziarist] își bălăcește condeiul în toate. VLAHUȚĂ, la TDRG.

BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. (Adesea fig.) A (se) mișca, a (se) scălda în apă producînd un plescăit. – Bg. balakam.

A SE BĂLĂCÍ mă ~ésc intranz. A face mișcări (cu mâinile și cu picioarele), jucându-se prin apă în timpul scăldatului. /<bulg. balakam

bălăcì v. a se tăvăli în noroiu, a umbla cu mâinile sau cu ciocul în apă murdară. [Bulg. BALAKAM].

balî́c m. (din turc. kalkan-balyghy, kalkan-balyk, adică „pește ca un scut”). Sud. Calcan. S.n., pl. urĭ (d. rus. balýk). Batog de nisetru.

bălăcésc (mă) v. refl. (bg. balákam, mă bălăcesc; rus. balákatĭ, a flecări. Rudă cu balamut). Mă lincĭuresc, mă joc în apă (ca gîștele, ca copiiĭ). – Și mă bălăcăresc. (Cp. cu clătăresc).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

balâc2 (calcan) (înv.) s. m., pl. balâci

bălăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcesc, 3 sg. bălăcește, imperf. 1 bălăceam; conj. prez. 1 sg. să bălăcesc, 3 să bălăcească

balâc1 (pește) (reg.) s. m., pl. balâci

bălăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcesc, imperf. 3 sg. bălăcea; conj. prez. 3 să bălăcească

bălăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. bălăceáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂLĂCÍ vb. (reg.) a (se) știobâlcăi, (Mold.) a (se) linciuri, (prin Munt.) a (se) tâlbâcâi. (Se ~ toată ziua la râu.)

BĂLĂCI vb. (reg.) a (se) știobîlcăi, (Mold.) a (se) linciuri, (prin Munt.) a (se) tîlbîcîi. (Se ~ toată ziua la rîu.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

balîc (balấci), s. m. – Calcan (Rhombus maximus). Tc. (kalkan) balik (DAR). – Var. balîc, s. n. (conservă sărată de sturion), coincide cu rus. balyk. -Der. balîcdiș, s. n. (fanon de balenă, înv.) din tc. balik diși „dinte de pește” (Hasdeu 2376; DAR), introdus în sec. XVIII, ieșit din uz.

bălăcí (-césc, -ít), vb. – A se zbengui în apă, a (se) bălăcări. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 184); coincide cu bg. balakam, care poate fi împrumutat sin rom. (după Cihac și DAR, cuvîntul rom. provine din bg.). Este dificil de presupus că var. bălăcări, vb. (a (se) bălăci; a sta la taclale, a bîrfi, a îndruga verzi și uscate; a batjocori) ar proveni din rut., rus. balaguriti (Cihac) sau din sb. balakati (DAR), cu care are în comun izvorul expresiv. DAR nu cunoaște sensul de „a (se) bălăci” al acestui cuvînt, cu toate că este mai comun decît celelate. – Der. bălăceală, s. f. (zbenguială prin apă); bălăcitură, s. f. (bălăceală).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BALACI, com. în jud. Teleorman, pe rîul Burdea; 2.778 loc. (1991). Biserică (sec. 17). Stație de c. f.

BALACI, Alexandru (1916-2002, sat Aurora, jud. Mehedinți), italienist român. M. coresp. al Acad. (1965), prof. univ. la București. Monografii dedicate scriitorilor italieni clasici („Dante”, „Petrarca”, „Boccaccio”), eseuri dominate de biografism, analize și studii comparatiste („Studii italiene”). Traduceri.

BALÎC (< tc.) s. n. Preparat alimentar obținut prin sărarea cărnii de nisetru sau de morun.

Intrare: Balaci
Balaci
substantiv propriu (SP001MS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Balaci
  • Balaciul
plural
genitiv-dativ singular
  • Balaciului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: balâc (calcan)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balâc
  • balâcul
  • balâcu‑
plural
  • balâci
  • balâcii
genitiv-dativ singular
  • balâc
  • balâcului
plural
  • balâci
  • balâcilor
vocativ singular
plural
Intrare: bălaci
bălaci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bălăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălăci
  • bălăcire
  • bălăcit
  • bălăcitu‑
  • bălăcind
  • bălăcindu‑
singular plural
  • bălăcește
  • bălăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălăcesc
(să)
  • bălăcesc
  • bălăceam
  • bălăcii
  • bălăcisem
a II-a (tu)
  • bălăcești
(să)
  • bălăcești
  • bălăceai
  • bălăciși
  • bălăciseși
a III-a (el, ea)
  • bălăcește
(să)
  • bălăcească
  • bălăcea
  • bălăci
  • bălăcise
plural I (noi)
  • bălăcim
(să)
  • bălăcim
  • bălăceam
  • bălăcirăm
  • bălăciserăm
  • bălăcisem
a II-a (voi)
  • bălăciți
(să)
  • bălăciți
  • bălăceați
  • bălăcirăți
  • bălăciserăți
  • bălăciseți
a III-a (ei, ele)
  • bălăcesc
(să)
  • bălăcească
  • bălăceau
  • bălăci
  • bălăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălăci, bălăcescverb

  • 1. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări, bleotocări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd apele intrau din nou în albia veche, ei, în grădină, încă se bălăceau în mîl. GALAN, Z. E. 45. DLRLC
    • format_quote Mai la larg se bălăceau gîștele și rațele. PAS, L. I 69. DLRLC
    • format_quote Copii desculți și numai în cămăși groase... bălăceau prin șuvițele de apă. DELAVRANCEA, T. 204. DLRLC
    • format_quote Se dusese la eleșteul din apropiere și, după ce bălăcise în mocirlă, prinsese două broscuțe. CARAGIALE, S. 46. DLRLC
    • format_quote Parcă văd colo pe un biet vînător, bondoc și pîntecos, bălăcind ca vai de dînsul, pe ploaie și pe sloată, într-o luncă noroioasă. ODOBESCU, S. III 157. DLRLC
    • format_quote figurat O, vînturători de fraze, scripcari sarbezi și smintiți, Nu vedeți în ce mocirlă de prostii vă bălăciți? VLAHUȚĂ, P. 86. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Cum de v-ați furișat în parc și ați ajuns la iaz și ce gînd v-a venit... să vă bălăciți picioarele în el. PAS, Z. I 48. DLRLC
    • format_quote tranzitiv figurat [Acest ziarist] își bălăcește condeiul în toate. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.