baidér sn vz baidir

BÁIDER, baidere, s. n. (Mold.) Fîșie lungă de bumbac sau de lînă colorată, care se poartă la gît; fular. – Variantă: báidir s. n.

BÁIDER, baidere, s. n. (Reg.) Fâșie lungă împletită din bumbac sau din lână colorată pe care o poartă țăranii la gât. – Germ. Beider.

baĭdér și -ir n., pl. e (din baĭaderă, un fel de baĭder elegant pe care-l purtaŭ cocoanele pînă pe la 1870, d. fr. bayadére, baĭaderă, pin aluz. la vălu pe care-l poartă baĭaderele pe umeri). O fășie de lînă lungă de vre-o 150 c.m. și lată de vre-o 10-20 pe care oameniĭ din popor o poartă ĭarna în prejuru gîtuluĭ, azĭ înlocuită de „boĭeri” pin fular (Baĭder la Sadov. VR. 1926, 1, 65-66). v. bașlic, cravată și tartan.

baidir sn [At: COSTINESCU / V: (reg) ~der, ~iader, ~del sn, baederă sf / E: fr (étofle) bayadère] 1 (Mol) Fular de lână sau bumbac. 2 (Înv) Șal.

BÁIDIR s. n. v. baider.

baidir n. Mold. șal sau basma, din bumbac ori lână colorată, cu care țăranii își înveleau iarna gâtul (azi aproape dispărut). [Origină necunoscută].

báider (reg.) (bai-) s. n., pl. báidere

báider s. n. (sil. bai-), pl. báidere