bacil sm, (înv) sn [At: BENIUC, C. P. 47 / V: ~ccil / Pl: ~i, (înv, sn) ~e / E: fr bacille] Bacterie (patogenă) în formă de bastonaș.

bacil² s.m. (microbiol.) Tip de bacterie caracterizată printr-un aspect morfologic alungit, sugerînd forma unui bastonaș. ◇ Bacil botulinic v. botulinic. Bacil lactic v. lactic. • pl. -i. /<fr. bacille, lat. lat. bacillus, -i.

bacil¹- Elem. de compunere „bacil”. • și bacili-, bacilo-. /<fr. bacill(i)-, bacillo-; cf. lat. bacillum, -i „bastonaș”.

*BACIL sm. 🩺 Organism microscopic unicelular avînd forma lunguiață a unui bețișor sau a unui firicel; unii din aceștia, introduși în organism, pot da naștere febrei tifoide, holerei, tuberculozei, etc. (🖼 291) [fr. bacille].

BACIL, bacili, s. m. Gen de bacterii de forma unui bastonaș, dintre care unele sînt patogene, provocînd. diferite boli (ca: tuberculoza, febra tifoidă, lepra etc.). Bacilul lui Koch. – Variantă: (incorect) baccil (BART, E. 376) s. m.

BACIL, bacili, s. m. Gen de bacterii de forma unui bastonaș, unele specii fiind patogene. – Fr. bacille (lat. lit. bacillus).

BACIL s.m. Bacterie (patogenă) care are formă de bastonaș. [Var. baccil s.m. / < fr. bacille, cf. lat. bacillus – bastonaș].

BACIL¹ s. m. bacterie (patogenă) în formă de bastonaș. (< fr. bacille, lat. bacillum)

BACIL ~i m. Bacterie patogenă în formă de bastonaș. ~ul lui Koch. /<lat. bacillus, fr. bacille

bacil m. sau bacterii, organisme microscopice, de formă lungueață, cari par a fi cauza mai multor boale, ca ftizia, febra tifoidă, turbarea.

bacíl, m. pl. lĭ (lat. bacillus, și -illum d. báculus și -lum baston. V. bacteriĭ, baghetă). Ființă microscopică unicelulară de forma uneĭ vărguțe și producătoare de boală, ca ftizia, holera, frigurile tifoide, turbarea ș.a. Fals baccíl. – V. microb.

baccil sm vz bacil

bacili- v. bacil¹-.

bacilo- v. bacil¹-.

BACCIL s. m. v. bacil.

BACCIL s.m. v. bacil.

BACIL²(I)-/BACILO- elem. „bacil”. (< fr. bacilli/i/-, bacillo-, cf. lat. bacillum, bastonaș)

BACILO- elem. bacil²(i)-.

bacil s. m., pl. bacili

bacil s. m., pl. bacili

bacil s. m., pl. bacili

bacil

bacil, -li.

BACILI- „bacil”. ◊ L. tz. bacillus „bețișor, baghetă” > fr. bacilli-, engl. id., it. id. > rom. bacili-. □ ~cid (v. -cid), adj., s. n., (medicament) care distruge bacilii; ~form (v. -form), adj., în formă de bacil.

BACILO- „bacil”. ◊ L. tz. bacillus „bețișor, vargă” > fr. bacillo-, engl. id., it. id. > rom. bacilo-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care produce bacili; ~scopie (v. -scopie), s. f., căutare a bacililor tuberculozei în excrețiile și produsele patologice ale unui bolnav.