15 definiții pentru bachelită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BACHELÍTĂ s. f. Rășină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu aldehidă formică, utilizată ca material electroizolant și la fabricarea unor obiecte de uz casnic sau industrial. – Din fr. bakélite.

bachelítă sf [At: IOANOVICI, TEHN. 333 / V: bachelit sn / Pl: ~te / E: fr bakélite] Material izolator format prin condensarea fenolului cu formaldehida, folosit, mai ales, în electrotehnică.

bachelítă s.f. (chim.) Rășină fenolică sintetică, obținută prin condensarea fenolului cu aldehida formică, utilizată ca material electroizolant și pentru fabricarea unor obiecte de uz industrial sau casnic. • pl. -e. /<fr. bakélite; cf. nm. pr. Leo Hendrik Baekeland, chimist american de origine belgiană.

BACHELÍTĂ s. f. Rășină sintetică obținută prin tratarea formolului cu fenol, utilizată ca materie plastică pentru confecționarea unor obiecte tehnice sau de uz casnic. – Din fr. bakélite.

BACHELÍTĂ s. f. Rășină sintetică, de mare valoare tehnică, din care se fac piese izolatoare întrebuințate în electrotehnică și diverse obiecte de uz comun. Călimară de bachelită.

BACHELÍTĂ s. f. Rășină sintetică din care se fabrică piese electrice izolatoare și diverse obiecte de uz comun. – Fr. bakélite.

BACHELÍTĂ s.f. Material izolator compus dintr-o rășină sintetică, folosit mai ales în electrotehnică. [< fr. bakélite].

BACHELÍTĂ s. f. rășină sintetică, al reacției de condensare dintre aldehida formică și fenoli, folosită la fabricarea unor piese electroizolante. (< fr. bakélite)

BACHELÍTĂ f. Masă plastică obținută din rășină sintetică, utilizată la confecționarea obiectelor electrotehnice sau de uz casnic. [G.-D. bachelitei] /<fr. bakélite


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bachelítă s. f., g.-d. art. bachelítei

bachelítă s. f., g.-d. art. bachelítei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BACHELÍTĂ s. (CHIM.) bachelită A = rezol; bachelită B = rezitol; bachelită C = rezită.

BACHELI s. (CHIM.) 1. bachelită A = rezol. 2. bachelită C = rezită.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BACHELÍTĂ (< fr., germ.; {s} Baekeland) s. f. Rășină fenolică sintetică, obținută prin condensarea fenolului cu aldehida formică folosită ca material electroizolant și la fabricarea unor obiecte de uz industrial și casnic. A. a fost obținută în 1906 de chimistul belgian L. Baekeland. V. fenoplaste.

Intrare: bachelită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bacheli
  • bachelita
plural
genitiv-dativ singular
  • bachelite
  • bachelitei
plural
vocativ singular
plural

bachelită

  • 1. Rășină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu aldehidă formică, utilizată ca material electroizolant și la fabricarea unor obiecte de uz casnic sau industrial.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Călimară de bachelită.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Bachelită A = rezol
      surse: Sinonime
    • 1.2. Bachelită B = rezitol
      surse: Sinonime
    • 1.3. Bachelită C = rezită
      surse: Sinonime

etimologie: