17 definiții pentru bachelită

din care

Explicative DEX

BACHELI s. f. Rășină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu aldehidă formică, utilizată ca material electroizolant și la fabricarea unor obiecte de uz casnic sau industrial. – Din fr. bakélite.

bacheli sf [At: IOANOVICI, TEHN. 333 / V: bachelit sn / Pl: ~te / E: fr bakélite] Material izolator format prin condensarea fenolului cu formaldehida, folosit, mai ales, în electrotehnică.

bachelítă s.f. (chim.) Rășină fenolică sintetică, obținută prin condensarea fenolului cu aldehida formică, utilizată ca material electroizolant și pentru fabricarea unor obiecte de uz industrial sau casnic. • pl. -e. /<fr. bakélite; cf. nm. pr. Leo Hendrik Baekeland, chimist american de origine belgiană.

BACHELI s. f. Rășină sintetică obținută prin tratarea formolului cu fenol, utilizată ca materie plastică pentru confecționarea unor obiecte tehnice sau de uz casnic. – Din fr. bakélite.

BACHELI s. f. Rășină sintetică, de mare valoare tehnică, din care se fac piese izolatoare întrebuințate în electrotehnică și diverse obiecte de uz comun. Călimară de bachelită.

BACHELI s. f. Rășină sintetică din care se fabrică piese electrice izolatoare și diverse obiecte de uz comun. – Fr. bakélite.

BACHELI s.f. Material izolator compus dintr-o rășină sintetică, folosit mai ales în electrotehnică. [< fr. bakélite].

BACHELI s. f. rășină sintetică, al reacției de condensare dintre aldehida formică și fenoli, folosită la fabricarea unor piese electroizolante. (< fr. bakélite)

BACHELI f. Masă plastică obținută din rășină sintetică, utilizată la confecționarea obiectelor electrotehnice sau de uz casnic. [G.-D. bachelitei] /<fr. bakélite

bachelit sn vz bachelită

Ortografice DOOM

bacheli s. f., g.-d. art. bachelitei

bacheli s. f., g.-d. art. bachelitei

bacheli s. f., g.-d. art. bachelitei

Enciclopedice

BACHELÍTĂ (< fr., germ.; {s} Baekeland) s. f. Rășină fenolică sintetică, obținută prin condensarea fenolului cu aldehida formică folosită ca material electroizolant și la fabricarea unor obiecte de uz industrial și casnic. A. a fost obținută în 1906 de chimistul belgian L. Baekeland. V. fenoplaste.

Sinonime

BACHELI s. (CHIM.) bachelită A = rezol; bachelită B = rezitol; bachelită C = rezită.

BACHELI s. (CHIM.) 1. bachelită A = rezol. 2. bachelită C = rezită.

Intrare: bachelită
bachelită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bacheli
  • bachelita
plural
  • bachelite
  • bachelitele
genitiv-dativ singular
  • bachelite
  • bachelitei
plural
  • bachelite
  • bachelitelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bachelit
  • bachelitul
plural
  • bachelite
  • bachelitele
genitiv-dativ singular
  • bachelit
  • bachelitului
plural
  • bachelite
  • bachelitelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bacheli, bachelitesubstantiv feminin

  • 1. Rășină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu aldehidă formică, utilizată ca material electroizolant și la fabricarea unor obiecte de uz casnic sau industrial. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Călimară de bachelită. DLRLC
    • 1.1. Bachelită A = rezol. Sinonime
      sinonime: rezol
    • 1.2. Bachelită B = rezitol. Sinonime
      sinonime: rezitol
    • 1.3. Bachelită C = rezită. Sinonime
      sinonime: rezită
etimologie:
  • limba franceză bakélite DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM DN MDN '00 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.