11 definiții pentru babilonic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

babilónic, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 172 / Pl: ~ici, ~ice / E: lat babylonicus] 1-2 Privitor (la babilonieni 1 sau) la orașul Babilon. 3-4 Care a aparținut (babilonienilor 1 sau) Babilonului. 5-6 (De babilonieni 1 sau) de orașul Babilon. 7 De la Babilon. 8 Din vremea Babilonului. 9 (Îs) Robia ~ă Timpul exilului iudeilor în Babilon, în vremea lui Nabucodonosor.

BABILÓNIC, -Ă, babilonici, -ce, adj. Care se referă la Babilon, din vremea Babilonului; babilonian. ◊ Robia babilonică = perioada exilului evreilor în Babilon. – Din lat. babylonicus.

BABILÓNIC, -Ă, babilonici, -ce, adj. Care se referă la Babilon, din vremea Babilonului; babilonian. ◊ Robia babilonică = perioada exilului evreilor în Babilonia. – Din lat. babylonicus.

babilonic, adj. 1 Care aparține Babilonului sau babilonienilor, care se referă la Babilon sau la babilonieni; babilonian, (înv.) babilonesc. ◆ Din vremea Babilonului ◇ Robia babilonică = perioada exilului iudeilor în Babilon, în vremea regelui Nabucodonosor. 2 Care este uriaș, enorm, măreț, somptuos. ◆ Fig. Exuberant. • pl. -ci, -ce. /<lat. babylōnĭcus, -a, -um; cf. germ. babylonisch.

babilonic, -ă adj. 1 Care aparține Babilonului sau babilonienilor, care se referă la Babilon sau la babilonieni; babilonian, (înv.) babilonesc. ♦ Din vremea Babilonului ◊ Robia babilonică = perioada exilului iudeilor în Babilon, în vremea regelui Nabucodonosor. 2 Care este uriaș, enorm, măreț, somptuos. ♦ Fig. Exuberant. • pl. -ci, -ce. /<lat. babylōnĭcus, -a, -um; cf. germ. babylonisch.

BABILÓNIC, -Ă adj. 1. babilonian. 2. uriaș, enorm, măreț, somptuos; (fig.) exuberant. (<germ. babylonisch)

*babilónic, -ă adj. (vgr. babylonikós). Din Babilon orĭ Babilonia. Fig. Foarte mare și plin de forfoteală și de amestec: Londra este un oraș babilonic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

babilónic (rar) adj. m., pl. babilónici; f. babilónică, pl. babilónice

babilónic adj. m., pl. babilónici; f. sg. babilónică, pl. babilónice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BABILÓNIC adj. v. babilonian.

BABILONIC adj. babilonian. (Civilizația ~.)

Intrare: babilonic
babilonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • babilonic
  • babilonicul
  • babilonicu‑
  • babilonică
  • babilonica
plural
  • babilonici
  • babilonicii
  • babilonice
  • babilonicele
genitiv-dativ singular
  • babilonic
  • babilonicului
  • babilonice
  • babilonicei
plural
  • babilonici
  • babilonicilor
  • babilonice
  • babilonicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

babilonic

etimologie: