BAȘCHIR, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Bașkiria. ◊ (s. f.) limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de bașchiri. (< rus. башкир (bașkir))

BAȘKIR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. bachkir.

bașkir, ~ă [At: DEX² / Pl: ~i, ~e / E: rs башкир] 1 sm (Lpl) Populație din Bașkiria. 2-3 smf, a (Lsg) (Persoană) care aparține populației din Bașkiria (sau este originar de acolo). 4-5 a Care aparține bașkirilor (1) (sau Bașkiriei). 6-7 a Referitor la bașkiri (1) (sau la Bașkiria). 8-9 a Caracteristic bașkirilor (1) (sau Bașkiriei). 10 a De bașkiri (1).

bașkír, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a Bașkiriei sau este originară de acolo; (la pl. m.) popor care s-a format, care locuiește în Bașkiria; locuitorii Bașkiriei. 2 adj. Care aparține Bașkiriei sau bașkirilor, care se referă la Bașkiria sau la bașkiri; care este originar din Bașkiria. ◆ (subst. f.) Limba din familia altaică, ramura turcică, vorbită de bașkiri. • pl. -i, -e. /<rus. басчир, fr. bachkir, cf. nm. pr. Bașkiria, republică în Federația Rusă.

BAȘKIR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație turcică din Republica Autonomă Bașkiria; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține R.A. Bașkiria sau bașkirilor (1), care privește R.A.Bașkiria sau pe bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. bachkir.

Bașkiri pl. popor tătăresc în număr de 750.000, sub stăpânirea Rusiei: Bașkiri sălbatici cu suliți lungi, cu ochi de ciur AL.

bașkir adj. m., s. m., pl. bașkiri; adj. f., s. f. bașkiră, pl. bașkire

bașkir adj. m., s. m., pl. bașkiri; adj. f., s. f. bașkiră, pl. bașkire