bașkír, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a Bașkiriei sau este originară de acolo; (la pl. m.) popor care s-a format, care locuiește în Bașkiria; locuitorii Bașkiriei. 2 adj. Care aparține Bașkiriei sau bașkirilor, care se referă la Bașkiria sau la bașkiri; care este originar din Bașkiria. ◆ (subst. f.) Limba din familia altaică, ramura turcică, vorbită de bașkiri. • pl. -i, -e. /<rus. басчир, fr. bachkir, cf. nm. pr. Bașkiria, republică în Federația Rusă.