2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

băutor, ~oare smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. 48 / V: beu- / Pl: ~i, ~oare / E: bea + -tor] 1-2 (Persoană) care are obiceiul să bea (mult) alcool.

băutor, -oare adj., s.m., s.f. (Persoană) care are obiceiul de a bea (mult) alcool; bețiv. • sil. bă-u-. pl. -ori, -oare. /bea + -tor.

BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, s. m. și f. Persoană care are obiceiul să bea băuturi alcoolice în cantitate mare; bețiv, bețivan. Lăutarul... se furișase ca un motan în rîndul băutorilor. PAS, L. 11. ♦ (Determinat prin «mare», «bun», «de forță») Persoană care poate să bea mult, care rezistă, care ține mult la băutură. De nu-ți fi mîncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine. CREANGĂ, P. 259. ◊ (Adjectival, regional) El însuși nu era, băutor; un păhărel, două de vin îl amețeau. SLAVICI, O. I 296. Cu bărbatul băutor Nu-i face pită-n cuptor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 465. – Pronunțat; bă-u-.

BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. Bețiv; (persoană) care poate bea mult. – Din bea + suf. -(u)tor.

BĂUTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. rar Persoană care consumă (abuziv) băuturi alcoolice; bețiv; alcoolic. /a bea + suf. ~tor

BĂUTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care bea. ~ de ceai. /a bea + suf. ~tor

băutor, -oáre adj. Care bea fără să se îmbete. – Vechĭ iar azĭ Olt. Trans. be-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băutor (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutori; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoare

băutór adj. m., s. m., pl. băutóri; f. sg. și pl. băutoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂUTOR s., adj. alcoolic, bețiv, (reg.) șumen, (fam.) pilaci, pilangiu, (fig., adesea glumeț) sugaci, sugător. (E un mare ~.)

Intrare: băutor (adj.)
băutor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: bă-u-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băutor
  • băutorul
  • băutoru‑
  • băutoare
  • băutoarea
plural
  • băutori
  • băutorii
  • băutoare
  • băutoarele
genitiv-dativ singular
  • băutor
  • băutorului
  • băutoare
  • băutoarei
plural
  • băutori
  • băutorilor
  • băutoare
  • băutoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: băutor (s.m.)
  • silabație: bă-u-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băutor
  • băutorul
  • băutoru‑
plural
  • băutori
  • băutorii
genitiv-dativ singular
  • băutor
  • băutorului
plural
  • băutori
  • băutorilor
vocativ singular
  • băutorule
plural
  • băutorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băutor, băutorisubstantiv masculin
băutoare, băutoaresubstantiv feminin
băutor, băutoareadjectiv

  • 1. Persoană care are obiceiul să consume mult alcool. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Lăutarul... se furișase ca un motan în rîndul băutorilor. PAS, L. 11. DLRLC
    • 1.1. (Determinat prin «mare», «bun», «de forță») Persoană care poate să bea mult, care rezistă, care ține mult la băutură. DLRLC
      • format_quote De nu-ți fi mîncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine. CREANGĂ, P. 259. DLRLC
      • format_quote regional El însuși nu era băutor; un păhărel, două de vin îl amețeau. SLAVICI, O. I 296. DLRLC
      • format_quote Cu bărbatul băutor Nu-i face pită-n cuptor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 465. DLRLC
  • 2. Care bea. NODEX
    • format_quote Băutor de ceai. NODEX
etimologie:
  • Bea + sufix -tor. DEX '09 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.