10 definiții pentru bătrânime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bătrâníme sf [At: BIBLIA (1688), 42 / E: bătrân + -ime] 1 (Înv) Antichitate. 2 (Rar) Fruntași bătrâni (1) laolaltă. 3 Mulțime de bătrâni (1) Si: bătrânei (1), bătrânețe (4). 4 Totalitatea bătrânilor (1) Si: bătrânet (2), (rar) bătrânețe (5).

BĂTRÂNÍME s. f. Mulțime de bătrâni; oameni bătrâni; bătrânet, bătrânețe. – Bătrân + suf. -ime.

BĂTRÂNÍME s. f. Mulțime de bătrâni; bătrânet, bătrânețe. – Bătrân + suf. -ime.

BĂTRÂNÍME s. f. (Rar) Mulțime de bătrâni; oameni bătrâni. – Din bătrân + suf. -ime.

BĂTRÎNÍME s. f. (Rar, cu sens colectiv) Mulțime de bătrîni.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bătrâníme (rar) (bă-trâ-) s. f., g.-d. art. bătrânímii

bătrâníme s. f. (sil. -trâ-), g.-d. art. bătrânímii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂTRÂNÍME s. bătrânet, (rar) bătrânețe. (Era toată ~ acolo.)

BĂTRÎNIME s. bătrînet, (rar) bătrînețe. (Era toată ~ acolo.)

Intrare: bătrânime
  • silabație: bă-trâ-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrânime
  • bătrânimea
plural
genitiv-dativ singular
  • bătrânimi
  • bătrânimii
plural
vocativ singular
plural

bătrânime

etimologie:

  • Bătrân + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09