12 definiții pentru bărzăun


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bărzăun sm [At: MARIAN, INS. 293 / V: bâr~, barzaon, bâr~e, ~rnăuz, bârdă~, băndăon, bândaon, (Ban) băndăoi, bândăon, ~ăon / Pl: ~i / E: bânzăi + -un] 1 (Mun; Trs) Specie de himenopteră, cu corpul gros și păros, care trăiește în colonii mici făcându-și fagurele în pământ și care produce, cu o coardă din organul respirator, un sunet foarte caracteristic Si: bondar, bâțan, bâzgan, bânzar, bonzar, bonzăroiu, bombar, bumbar, bundar, bunzar, bongar, bongoiu, bozgoiu, albină-țigănească, albina-țiganului, muscoiu (Rombus terrestris). 2 (Rar) Gărgăun. 3 (Ban; Mehedinți; îf bărnăuz) Om fără căpătâi și fără nici o ocupație Si: gură-cască. 4 Desene (sau semne) ciudate. 5 Scriere indescifrabilă.

BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (Entom.) 1. Bondar. 2. Gărgăun. – Formație onomatopeică.

BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (Entom.) 1. Bondar. 2. Gărgăun. – Formație onomatopeică.

BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. 1. Bondar. 2. Gen de viespi mari, de culoare neagră lucitoare, vărgată cu galben (Vespa crabro). V. gărgăun.

BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (Entom.) 1. Bondar. 2. Gărgăun. – Onomatopee.

BĂRZĂÚN ~i m. Insectă mare care bâzâie și are ac veninos; bondar. /Onomat.

bărzăún și -úne m. (d. borz. Cp. și cu bînzar și bondar). Vest. Gărgăun (vespa crabro). Bondar (bombus terrestris).

gărgăún m. (lat. crabro, pop. *grabro, -ónis, de unde s’a făcut *grăurun apoĭ, poate infl. de gărgăriță, gărgăun). O vĭespe foarte mare cu dungĭ transversale galbene saŭ și neagră albăstruĭe strălucitoare (vespa crabro). Un fel de vĭermĭ care se fac la coarnele berbecilor și-ĭ fac să aĭbă gust de luptă. Fig. Iron. A avea gărgăunĭ (greĭerĭ, stiglețĭ) la cap, a fi cam nebun. – Și găun și bărzăun. V. bondar, grăunte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bărzăún s. m., pl. bărzăúni

bărzăún s. m., pl. bărzăúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂRZĂÚN s. 1. v. bondar. 2. v. gărgăun.

BĂRZĂUN s. (ENTOM.) 1. (Bombus terrestris) bondar, (reg.) bînzar, bîțan, bîzgan, bombar, bongar, bongoi, bonzar, bozgoi, muscoi, albina-țiganului, albină-țigănească. 2. (Vespa crabro) gărgăun, (reg.) băzgăun, bîzălău, bîzgar, tăun, albina-țiganului, albină-țigănească, viespe-bondărească, viespe-gărgăune, (Transilv.) găun, găunoi, (Bucov.) viespar, viespoi.

Intrare: bărzăun
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărzăun
  • bărzăunul
  • bărzăunu‑
plural
  • bărzăuni
  • bărzăunii
genitiv-dativ singular
  • bărzăun
  • bărzăunului
plural
  • bărzăuni
  • bărzăunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)