15 definiții pentru bărdac(ă) bărdacă bărdac bardacă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac.

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac.

bărdácă sf vz bardac

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. (Munt., Mold.) Cană mică de pămînt, cu toartă, de obicei mai strîmtă la gură și smălțuită, din care se bea de obicei apă, lapte etc. Dac-ar fi cineva să-mi dea și mie... o bărdacă de apă de izvor să beau, ți-aș arăta și eu cine sînt. ISPIRESCU, L. 263. Anca (cu o bărdacă de apă): Ține, Ioane. CARAGIALE, O. I 269. Cînd s-au așezat iar la masă, Abu-Hasan a luat o bărdacă, a umplut-o cu vin. CARAGIALE, O. III 63. – Variante: bardácă (POPESCU, B. IV 138) s. f., (rar) bărdác s. n.

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Cană mică de pământ cu toartă, din care se bea apă, lapte etc. 2. Varietate indigenă de prune lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Tc. bardak.

BĂRDÁCĂ ~ce f. 1) Fructul bărdacului. 2) pop. Cană mică (de lemn sau de lut), strâmtă la gură, folosită pentru băut. /<turc. bardak

BARDÁCĂ s. f. v. bărdacă.

BĂRDÁC s. n. v. bărdacă.

bardacă f. cană mică, ulcea cu toartă de băut apă. [Turc. BARDAK].

bardace f. pl. soiu de prune cu gât (Prunus insititia). [Lit. prună în formă de bardacă sau de urcior].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bărdácă1/bărdác2 (cană) s. f. / s. n., pl. bărdáce

bărdácă2 (prună) s. f., g.-d. art. bărdácei; pl. bărdáce

bărdácă s. f. /bărdác s. n. (vas mic de pământ), pl. bărdáce

bărdácă (prună) s. f., g.-d. art. bărdácei; pl. bărdáce


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bărdácă (-ce), s. f.1. Ulcică. – 2. Varietate de prună. – var. bărdac, bardac(ă). Megl. bărdac. Tc. bardak (Moklosich, Fremdw., 77; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 230; Ronzevalle 43), cf. cuman. bardac (Kuun 123), bg. bardak. Sensul 2 apare și în tc.

Intrare: bărdac(ă)
bărdacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărda
  • bărdaca
plural
  • bărdace
  • bărdacele
genitiv-dativ singular
  • bărdace
  • bărdacei
plural
  • bărdace
  • bărdacelor
vocativ singular
plural
bărdac2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărdac
  • bărdacul
  • bărdacu‑
plural
  • bărdace
  • bărdacele
genitiv-dativ singular
  • bărdac
  • bărdacului
plural
  • bărdace
  • bărdacelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barda
  • bardaca
plural
  • bardace
  • bardacele
genitiv-dativ singular
  • bardace
  • bardacei
plural
  • bardace
  • bardacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bărdac(ă) bărdacă bărdac bardacă

  • 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: bărdăcuță 3 exemple
    exemple
    • Dac-ar fi cineva să-mi dea și mie... o bărdacă de apă de izvor să beau, ți-aș arăta și eu cine sînt. ISPIRESCU, L. 263.
      surse: DLRLC
    • Anca (cu o bărdacă de apă): Ține, Ioane. CARAGIALE, O. I 269.
      surse: DLRLC
    • Cînd s-au așezat iar la masă, Abu-Hasan a luat o bărdacă, a umplut-o cu vin. CARAGIALE, O. III 63.
      surse: DLRLC
  • 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • comentariu Varianta bărdac se folosește numai pentru sensul (1.).
    surse: DOOM 2

etimologie:

  • bărdac
    surse: DEX '09 DEX '98