bărdacă sf vz bardac

bărdacă s.f. 1 Vas mic, cilindric, de lut sau de lemn, cu toartă, sau cană, ulcică folosite pentru băut. 2 Vas de lemn de formă cilindrică, folosit ca unitate de măsură pentru lichide, de o oca. ♦ Conținutul unui astfel de vas. ♦ Vasul împreună cu conținutul lui. 3 (bot.) Varietate indigenă de prune lunguiețe și puțin înguste spre coadă. ♦ Fructul acestei varietăți de prune. • pl. -ce. și (pop.) bărdac, bardac s.n., s.m., bardacă s.f. /<tc. bardak.

BĂRDACĂ, bărdace, s. f. (Munt., Mold.) Cană mică de pămînt, cu toartă, de obicei mai strîmtă la gură și smălțuită, din care se bea de obicei apă, lapte etc. Dac-ar fi cineva să-mi dea și mie... o bărdacă de apă de izvor să beau, ți-aș arăta și eu cine sînt. ISPIRESCU, L. 263. Anca (cu o bărdacă de apă): Ține, Ioane. CARAGIALE, O. I 269. Cînd s-au așezat iar la masă, Abu-Hasan a luat o bărdacă, a umplut-o cu vin. CARAGIALE, O. III 63. – Variante: bardacă (POPESCU, B. IV 138) s. f., (rar) bărdac s. n.

BĂRDACĂ, bărdace, s. f. 1. Cană mică de pămînt cu toartă, din care se bea apă, lapte etc. 2. Varietate indigenă de prune lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Tc. bardak.

BĂRDACĂ ~ce f. 1) Fructul bărdacului. 2) pop. Cană mică (de lemn sau de lut), strâmtă la gură, folosită pentru băut. /<turc. bardak

bardac, ~ă [At: DRĂGHICI, ap. ȘIO / V: bărdacă sf, băr~, bâr~, bărdace, bârdace, bardaci sm / Pl: ~aci (m), ~ace^[1] (f) / E: tc bardak] (Reg) 1-3 sn (Vas mic de pământ sau) cană mică ori (ulcică cu toartă), de obicei, cu gura strâmtă și cu smalț, întrebuințat(ă) la țară Si: bălcă. 4 sn Vas de lemn de formă cilindrică folosit ca unitate de măsură de o oca pentru lichide. 5 sn Conținutul unui bardac (4). 6 sn Vasul împreună cu conținutul. 7 sm (Bot) Varietate de prun. 8 sf Fructul bardacului (7). corectat(ă)

bardaci sm vz bardac

bărdac sn vz bardac

bărdace sn vz bardac

bârdac sn vz bardac

burdac sn vz bardac

bardác s.n., s.m. v. bărdacă.

bardácă s.f. v. bărdacă.

bărdac s.n., s.m. v. bărdacă.

BARDAC, BĂRDAC I. (pl. -ace) sn. 1 – BĂRDACĂ¹: iau bărdacu cu apă proaspătă (JIP.) ¶ 2 Olten. Vas de lemn în care curge rachiul din gurile țevilor de la cazan ¶ 3 Olten. Vas de lemn de formă cilindrică ce seamănă cu o donicioară; e unitatea de măsură pentru lichide (în valoare de o oca) (🖼 376). II. sm. 🌿 Varietate de prun al cărui fruct, bardaca, seamănă cu goldana [tc. bardak].

BARDACĂ¹, BĂRDACĂ (pl. -ace) sn. 1 Vas mic de părnînt, ulcică, cofiță, cană cu toartă de băut apă (🖼 377): se repezi de i aduse și o bărdacă de apă de la izvor (ISP.) ¶ 2 🌿 Prună goldană, prună cu gît, fructul bărdacului [bărdac].

BĂRDĂCUȚĂ (pl. -uțe) sf. dim. BARDACĂ: îți venea s’o bei într’o ~ de apă (ISP.).

BARDACĂ s. f. v. bărdacă.

BĂRDAC s. n. v. bărdacă.

bardacă f. cană mică, ulcea cu toartă de băut apă. [Turc. BARDAK].

bardace f. pl. soiu de prune cu gât (Prunus insititia). [Lit. prună în formă de bardacă sau de urcior].

1) bardác n., pl. e (turc. bardak, cană; alb. sîrb. bg. bardak, ngr. bardáki). Cănuță saŭ ulcică de băut făcută din lut orĭ și din lemn. – Și bardacă, f. pl. e și bărdăcĭ.

2) bardác, -ă adj. (d. bardac 1, adică „unflat ca un bardac”, ca turc. bardak eriyi, un fel de prune; sîrb. bardaklija, un fel de prune). Mold. Olt. Se Zice despre un fel de prune cu gît (gîtlănoase) și despre pomiĭ care le produc: perje (prune) bardace, un prun bardac.

bărdacă¹/bărdac² (cană) s. f. / s. n., pl. bărdace

bărdacă² (prună) s. f., g.-d. art. bărdacei; pl. bărdace

bărdacă s. f. /bărdac s. n. (vas mic de pământ), pl. bărdace

bărdacă (prună) s. f., g.-d. art. bărdacei; pl. bărdace

!bardac¹ (prun) (reg.) s. m., pl. bardaci

!bardac² (vas) (reg.) s. n., pl. bardace

!bardacă (cană; prună) (reg.) s. f., g.-d. art. bardacei; pl. bardace

bardacă, pl. bardace

bardac.

bărdacă (-ce), s. f. – 1. Ulcică. – 2. Varietate de prună. – var. bărdac, bardac(ă). Megl. bărdac. Tc. bardak (Moklosich, Fremdw., 77; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 230; Ronzevalle 43), cf. cuman. bardac (Kuun 123), bg. bardak. Sensul 2 apare și în tc.