11 definiții pentru bărbiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂRBÍȚĂ, bărbițe, s. f. 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă, bavețică. 2. (Rar) Bărbuță. – Barbă + suf. -iță.

BĂRBÍȚĂ, bărbițe, s. f. 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă. 2. (Rar) Bărbuță. – Barbă + suf. -iță.

BĂRBÍȚĂ2, bărbițe, s. f. Mic șervețel de pînză sau de mușama care se leagă la gîtul copiilor mici cînd mînîncă, ca să nu-și murdărească îmbrăcămintea.

BĂRBÍȚĂ1, bărbițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui barbă. [Rănitul] sări bărbița roșcată a popii. CAMILAR, N. II 317. Dumneata ai fost în mișcarea lui Rosnovanu, îl întrerupse... un domn cu bărbița rotundă. PAS, L. I 35.

BĂRBÍȚĂ2, bărbițe, s. f. Mic șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă. – Din barbă + suf. -iță.

BĂRBÍȚĂ1, bărbițe, s. f. (Rar) Bărbuță. – Din barbă + suf. -iță.

BĂRBÍȚĂ ~e f. Șorț mic (de pânză, de mușama sau de material plastic etc.) care se leagă la gâtul copiilor mici (sub bărbie) când mănâncă; bavetă. /barbă + suf. ~iță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bărbíță s. f., g.-d. art. bărbíței; pl. bărbíțe

bărbíță s. f., g.-d. art. bărbíței; pl. bărbíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂRBÍȚĂ s. 1. bărbișoară, bărbușoară, bărbuță. (Purta o ~.) 2. bavetă, bavețică, (rar) bărbie. (~ la gâtul copiilor mici.)

BĂRBIȚĂ s. 1. bărbișoară, bărbușoară, bărbuță. (Purta o ~.) 2. bavetă, bavețică, (rar) bărbie. (~ la gîtul copiilor mici.)

Intrare: bărbiță
bărbiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărbiță
  • bărbița
plural
  • bărbițe
  • bărbițele
genitiv-dativ singular
  • bărbițe
  • bărbiței
plural
  • bărbițe
  • bărbițelor
vocativ singular
plural

bărbiță

  • 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă, ca să nu-și murdărească îmbrăcămintea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bavetă bavețică bărbie
  • 2. rar Diminutiv al lui barbă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bărbișoară bărbușoară bărbuță 2 exemple
    exemple
    • [Rănitul] sări bărbița roșcată a popii. CAMILAR, N. II 317.
      surse: DLRLC
    • Dumneata ai fost în mișcarea lui Rosnovanu, îl întrerupse... un domn cu bărbița rotundă. PAS, L. I 35.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Barbă + sufix -iță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX