11 definiții pentru bărbățel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat (I 2). – Bărbat + suf. -el.

bărbățél sm [At: CREANGĂ, P. 7 / Pl: ~ei / E: bărbat + -el] 1-2 (Șhp) Bărbat (3).

BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat (I, 2). – Bărbat + suf. -el.

BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat (2). Tînăra nevastă, văzîndu-și bărbățelul, mai uită din cele năcazuri. CREANGĂ, P. 7.

BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat1 (2).

bărbățel m. 1. (desmierdător și ironic) bărbat; 2. partea bărbătească la animale.

bărbățél m. pl. eĭ. Dim. d. bărbat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bărbățél s. m., pl. bărbățéi, art. bărbățéii

bărbățél s. m., pl. bărbățéi, art. bărbățéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂRBĂȚÉL s. soțior, (reg.) soțuluc, (Maram.) soțuc.

BĂRBĂȚEL s. soțior, (reg.) soțuluc, (Maram.) soțuc.

Intrare: bărbățel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărbățel
  • bărbățelul
  • bărbățelu‑
plural
  • bărbăței
  • bărbățeii
genitiv-dativ singular
  • bărbățel
  • bărbățelului
plural
  • bărbăței
  • bărbățeilor
vocativ singular
  • bărbățelule
  • bărbățele
plural
  • bărbățeilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bărbățel

etimologie:

  • Bărbat + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09