10 definiții pentru bărăni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bărăni vt [At: CONACHI, P. 279 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Mol; Trs) A cere ceva insistent și repetat.

BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Mold., Transilv.) A sta de capul cuiva (cerîndu-i ceva), a stărui, a insista. Poate că tu îi bărăni atunci să-mi iei sufletul din mine, ori mai știu eu ce dracul ți-a veni în cap să ceri? CREANGĂ, P. 151. Nu-i zicea nimic nurorii de-a dreptul, ci tot mai pe departe bărănea hojma: «că nime nu face nimic» ori «că gospodăria nu-i floare la ureche și se ține greu.» CONTEMPORANUL, VI 103.

BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista.

bărănì v. Mold. a dori foarte, a râvni: poate că tu ai bărăni atunci să-mi iei sufletu din mine? CR. [Origină necunoscută].

bărănésc v. intr. (rus. boronitĭ, a apăra, a împedeca, din branitĭ, „a ocărî, a bodogăni”, al cărui înț. a trecut la boronitĭ. Bern., 1, 74. V. brănesc). Nord. Bodogănesc, fac gură: baba cam bărănește că moșneagu afumă icoanele (Pr. Hodoroabă, Din războĭ, Iași, 1923, 49). Tind, pretind, năzuĭesc, aspir (cerînd mereŭ): cătră fericire inima ta bărănește (Con. 260).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. bărăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂRĂNÍ vb. v. aspira, dori, insista, jindui, năzui, pofti, pretinde, râvni, stărui, tinde, ținti, urmări, visa, viza.

bărăni vb. v. ASPIRA. DORI. INSISTA. JINDUI. NĂZUI. POFTI. PRETINDE. RÎVNI. STĂRUI. TINDE. ȚINTI. URMĂRI. VISA. VIZA.

Intrare: bărăni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bărăni
  • bărănire
  • bărănit
  • bărănitu‑
  • bărănind
  • bărănindu‑
singular plural
  • bărănește
  • bărăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bărănesc
(să)
  • bărănesc
  • bărăneam
  • bărănii
  • bărănisem
a II-a (tu)
  • bărănești
(să)
  • bărănești
  • bărăneai
  • bărăniși
  • bărăniseși
a III-a (el, ea)
  • bărănește
(să)
  • bărănească
  • bărănea
  • bărăni
  • bărănise
plural I (noi)
  • bărănim
(să)
  • bărănim
  • bărăneam
  • bărănirăm
  • bărăniserăm
  • bărănisem
a II-a (voi)
  • bărăniți
(să)
  • bărăniți
  • bărăneați
  • bărănirăți
  • bărăniserăți
  • bărăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bărănesc
(să)
  • bărănească
  • bărăneau
  • bărăni
  • bărăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bărăni

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Poate că tu îi bărăni atunci să-mi iei sufletul din mine, ori mai știu eu ce dracul ți-a veni în cap să ceri? CREANGĂ, P. 151.
      surse: DLRLC
    • Nu-i zicea nimic nurorii de-a dreptul, ci tot mai pe departe bărănea hojma: «că nime nu face nimic» ori «că gospodăria nu-i floare la ureche și se ține greu». CONTEMPORANUL, VI 103.
      surse: DLRLC

etimologie: