2 intrări

11 definiții

bănícă sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ici / E: nct] Plantă erbacee, mică, cu flori albastre (închis), rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare) Si: splinuță (Chrysosplenium alter nifolium).

BĂNICĂ, bănici, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare).Et. nec.

BĂNÍCĂ, bănici, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare).Et. nec.

BĂNÍCĂ s. f. Mică plantă erbacee cu flori albastre-închise, rar albe, dispuse în capitule sferice (Phyteuma orbiculare).

bănícă s. f., g.-d. art. bănícii; pl. băníci

BĂNÍCĂ s. (BOT.; Phyteuma orbiculare) spinuță.

BĂNÍCĂ ~ci f. Plantă erbacee cu flori albastre, dispuse în inflorescențe rotunde, răspândită în regiunile alpine. /Orig. nec.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

bănícă s. f., g.-d. art. bănícii; pl. băníci

BĂNI s. (BOT.; Phyteuma orbiculare) spinuță.

BĂNICĂ, Constantin (1942-1991, n. Chișinău), matematician român. M. coresp. al Acad. (1991). Contribuții în analiza complexă și geometria algebrică („Metode algebrice în teoria globală a spațiilor complete”, în colab.).

Băn/easa, -escu, -ești, -ică, -ici, -ie, -igă v. Ban I 6, 8, 10, 12, 17.

Intrare: bănică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băni
  • bănica
plural
  • bănici
  • bănicile
genitiv-dativ singular
  • bănici
  • bănicii
plural
  • bănici
  • bănicilor
vocativ singular
plural
Intrare: Bănică
Bănică nume propriu
nume propriu (I3)
  • Băni