bănesc¹, ~ească a [At: CANTEMIR, ap. HEM 3196 / Pl: ~ești / E: ban¹ + -esc] (Înv) 1 De ban¹. 2 Al băniei¹. 3 Privitor la ban¹.

bănesc², ~ească a [At: (a. 1856) URICARIUL IV, 413 / Pl: ~ești / E: ban² + -esc] 1 De bani². 2 În bani². 3 Relativ la bani².

bănésc², -eáscă adj. (în Ev. Med.) Care ține de ban², care se referă la ban sau la bănie. • pl. -ești. /ban² + -esc.

bănésc¹, -eáscă adj. (fin., econ.) De bani; în bani; relativ la bani. Valori bănești. ◇ Sistem bănesc = organizare a circulației banilor, stabilită prin lege, care cuprinde metalul monetar, unitatea bănească, emisiunea și circulația banilor etc. Capital bănesc v. capital. Circulație bănească v. circulație. Reformă bănească v. reformă. • pl. -ești. /ban¹ + -esc.

BĂNESC² I. adj. 🔎 De Ban, a unui Ban: o mulțime de panduri bănești... se repeziră cu săbiile scoase (I.-GH.). II. BĂNEASCA sf. (HASD.) Joc țărănesc.

BĂNESC¹ adj. De bani, ce privește banii: erau gata a da concursul lor moral și ~ (I.-GH.); afaceri bănești, daraveri de bani.

BĂNESC¹, -EASCĂ, bănești, adj. De bani; în bani; relativ la bani. Calcularea în valori bănești a întregii activități economice a întreprinderilor socialiste reprezintă utilizarea banilor în funcția lor de măsură a valorii. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 294, 7/3. Interesul bănesc nu este nicidecum scopul nostru. KOGĂLNICEANU, în ARHIVA R. I VIII. Reformă bănească v. reformă.

BĂNESC², -EASCĂ, bănești, adj. (Învechit) De ban³; al băniei. O mulțime de panduri bănești... se răpeziră cu săbiile goale asupra lui. ODOBESCU, S. I 157.

BĂNESC¹, -EASCĂ, bănești, adj. De bani¹, în bani; relativ la bani. – Din ban¹ + suf. -esc.

BĂNESC², -EASCĂ, bănești, adj. (Înv.) De ban²; al băniei. Panduri bănești (ODOBESCU). – Din ban² + suf. -esc.

BĂNESC ~ească (~ești) 1) Care ține de bani; propriu banilor. Capital ~. 2) Care constă din bani. Ajutor ~. /ban + suf. ~esc

bănesc a. 1. de Ban: o mulțime de panduri bănești OD.; 2. de bani: afaceri bănești.

1) bănésc, -eáscă adj. (d. ban). De ban, de banat: soldați bănești. Pecuniar, financiar: chestiunĭ băneștĭ.

bănesc adj. m., f. bănească; pl. m. și f. bănești

bănesc adj. m., f. bănească; pl. m. și f. bănești

bănesc (de bani, al băniei) adj. m., f. bănească; pl. m. și f. bănești

BĂNESCU, Nicolae (1878-1971, n. Călărași), istoric și filolog român. Acad. (1938), prof. univ. la Cluj și București. Specialist în bizantinologie („Les duchés byzantins de Paristrion (Paradounavon)” et de Bulgarie, „Chipuri și scene din Bizanț”, „Bizanțul și romanitatea de la Dunărea de Jos”). M. de onoare al Societății de Studii Bizantine din Atena, vicepreședinte de onoare al Asociației Internaționale de studii Bizantine (1961-1971).

Băn/easa, -escu, -ești, -ică, -ici, -ie, -igă v. Ban I 6, 8, 10, 12, 17.

BĂNESC adj. 1. v. financiar. 2. v. monetar.

BĂNESC adj. 1. financiar, (livr.) pecuniar. (Mijloace ~.) 2. monetar. (Reformă ~.)