5 definiții pentru băluț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălúț, ~ă [At: RETEGANUL, CH. 147 / Pl: ~i, ~e / E: băl + -uț] (Reg) 1 a (D. părul oamenilor, mai ales la fete) Blond. 2 sf Iubită. 3 sf Amantă. 4 a (D. animale, mai ales d. păsări) Bălan (4). 5-8 sf Animale domestice, în special oi, (cu botul sau) blana albă Si: bălan (7). 9 a (Îs) Măr ~ Varietate de măr nedefinită mai îndeaproape. 10 sf Dans popular cu lăutari, asemănător horei. 11 sf Melodie după care se execută băluța (10).

BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț.

BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț.

BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Diminutiv al lui băl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bălúț (reg.) adj. m., pl. bălúți; f. bălúță, pl. bălúțe

bălúț adj. m., pl. bălúți; f. sg. bălúță, pl. bălúțe

Intrare: băluț
băluț adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băluț
  • băluțul
  • băluțu‑
  • băluță
  • băluța
plural
  • băluți
  • băluții
  • băluțe
  • băluțele
genitiv-dativ singular
  • băluț
  • băluțului
  • băluțe
  • băluței
plural
  • băluți
  • băluților
  • băluțe
  • băluțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băluț

etimologie:

  • Băl + sufix -uț.
    surse: DEX '98 DEX '09