15 definiții pentru băltăreț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băltăreți, -e, adj. De baltă; p. ext. din regiunea bălților. ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Numele unui vânt călduț, umed, care bate dinspre miazăzi. – Baltă + suf. -ăreț.

băltăreț, ~eață [At: LM / V: (reg) ~rez sm / Pl: ~i, ~e / E: baltă + -ăreț] 1 a De baltă (1). 2 a (Pex) Din regiunea bălților (1). 3-4 sm, a (Vânt) care bate dinspre bălțile (14) Dunării. 5-6 sma, a (Reg) (Vânt) care bate dinspre miazăzi, cald, prielnic pentru recolte și însoțit întotdeauna de o ploaie caldă. 7-8 smf, a (Persoană) care locuiește în regiunea bălților (1). 9 sm (Reg; șîs) porc ~ Porc de talie mare, cu urechi drepte și lungi.

băltăréț, -eáță adj., s.m. 1 adj. De baltă; din regiunea bălților. O parte din fîn era băltăreț. 2 s.m. (art.) Vînt călduț și umed, care bate dinspre miazăzi. Băltărețul suflă dinspre Dunăre. • pl. -eți, -ețe. /baltă + -ăreț.

BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băltăreți, -e, adj. De baltă; p. ext. Din regiunea bălților. ♦ (Substantivat, m. sg. art.) Numele unui vânt călduț, umed, care bate dinspre miazăzi. – Baltă + suf. -ăreț.

BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băltăreți, -țe, adj. De baltă, din regiunea bălților. V. palustru. Priveai la pruncii tăi din tindă, Arzînd de friguri băltărețe. JEBELEANU, în POEZ. N. 297. O parte din fin era plouat și caii nu-l mîncau bucuros, iar altă parte era băltăreț, amestecat cu șovar și cu mînzoc și nu-l mîncau bucuros boii. SLAVICI, V. P. 55. ♦ (Substantivat, n. sg.) Numele unui vînt călduț umed, care bate dinspre miazăzi. Soarele trecuse de amiază și băltărețul își sporea bîziitul. SADOVEANU, P. M. 41. După apusul soarelui, băltărețul s-a oprit. SLAVICI, V. P. 104. Vîntul băltăreț suflă de la Dunăre. I. IONESCU, M. 62.

BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băltăreți, -e, adj. De baltă; p. ext. din regiunea bălților. O parte din fîn... era băltăreț (SLAVICI). ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Numele unui vînt călduț, umed, care bate dinspre miazăzi. – Din baltă + suf. -ăreț.

BĂLTĂRÉȚ1 ~eáță (~éți, ~éțe) Care este caracteristic pentru regiunile băltoase; din regiunile băltoase. /baltă + suf. ~ăreț

BĂLTĂRÉȚ2 m. art. Vânt călduț și umed, care suflă dinspre miazăzi. /baltă + suf. ~ăreț

băltăreț a. de baltă, de lângă baltă. ║ m. 1. locuitor de pe lângă bălți; 2. vânt căldicel ce bate dinspre bălți și aduce ploaie.

băltăréț, -eáță adj. pl. ețĭ, ețe (d. baltă după pădureț. De baltă: păsărĭ băltărețe). Subst. Locuitor de la baltă. S.n. Vîntu cald și ploĭos de sud (Munt.) saŭ de est [R.S.]. V. vînt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băltăreț adj. m., pl. băltăreți; f. băltăreață, pl. băltărețe

băltăréț adj. m., pl. băltăréți; f. sg. băltăreáță, pl. băltăréțe

băltărețul (vânt) s. n. art., neart. băltăreț

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ (< baltă) adj., subst. 1. Adj. Din regiunea bălților. 2. S. n. art. Vînt local, cald și umed, care suflă din primăvară pînă în toamnă dinspre S (mai ales în SE țării) în reg. bălților Dunării. 3. S. m. Rasă primitivă locală de porci, pe cale de dispariție, din lunca inundabilă a Dunării.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

băltăreț, eață, băltăreți, -e, s. m., s. f., adj. 1. naiv, credul. 2. străin.

Intrare: băltăreț
băltăreț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltăreț
  • băltărețul
  • băltărețu‑
  • băltăreață
  • băltăreața
plural
  • băltăreți
  • băltăreții
  • băltărețe
  • băltărețele
genitiv-dativ singular
  • băltăreț
  • băltărețului
  • băltărețe
  • băltăreței
plural
  • băltăreți
  • băltăreților
  • băltărețe
  • băltărețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băltăreț, băltăreațăadjectiv

  • 1. De baltă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Priveai la pruncii tăi din tindă, Arzînd de friguri băltărețe. JEBELEANU, în POEZ. N. 297. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Din regiunea bălților. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote O parte din fîn era plouat și caii nu-l mîncau bucuros, iar altă parte era băltăreț, amestecat cu șovar și cu mînzoc și nu-l mîncau bucuros boii. SLAVICI, V. P. 55. DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat neutru (la) singular articulat Numele unui vânt călduț, umed, care bate dinspre miazăzi. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Soarele trecuse de amiază și băltărețul își sporea bîzîitul. SADOVEANU, P. M. 41. DLRLC
      • format_quote După apusul soarelui, băltărețul s-a oprit. SLAVICI, V. P. 104. DLRLC
      • format_quote Vîntul băltăreț suflă de la Dunăre. I. IONESCU, M. 62. DLRLC
etimologie:
  • Baltă + sufix -ăreț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.