băloșire sf [At: ENC. AGR. / Pl: ~ri / E: băloși] 1 Lăsare de bale (1) Si: (reg) băloșare (1), băloșat¹ (1), băloșit¹ (1). 2 Umplere cu bale (1) Si: (reg) băloșare (2), băloșat¹ (2), băloșit¹ (2). 3 Alterare a unui lichid, care devine bălos și întins ca uleiul Si: băloșare (3), băloșat¹ (3), băloșit¹ (3).

BĂLOȘÍRE, băloșiri, s. f. Faptul de a se băloși. ♦ Boală a unor vinuri care se tulbură, devin vâscoase și se întind (ca uleiul). – V. băloși.

BĂLOȘÍRE, băloșiri, s. f. Faptul de a se băloși; (în special) boală a unor vinuri care se tulbură, devin vâscoase și se întind ca uleiul. – V. băloși.

BĂLOȘÍRE, băloșiri, s. f. Faptul de a se băloși; (în special) boală a vinurilor (albe) sărace în alcool și tanin, provocată de anumiți fermenți și caracterizată prin faptul că vinul se tulbură, devine vîscos și se întinde ca uleiul.

BĂLOȘÍRE, băloșiri, s. f. Faptul de a se băloși; (în special) boală a unor vinuri, caracterizată prin faptul că acestea se tulbură, devin vâscoase și se întind ca uleiul.

băloși [At: DL / Pzi: ~șesc / E: bălos + -i] 1 vt A lăsa bale (1) Si: (reg) a băloșa (1). 2-3 vtr A (se) umple de bale (1) Si: (reg) a (se) băloșa (2-3) 4 (D. lichide, în special, d. vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos și întins ca uleiul Si: (reg) a se băloșa (4).

BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vinuri, zeamă de varză etc.) A deveni bălos.

A SE BĂLOȘÍ mă ~ésc intranz. (despre moare sau alte lichide) A deveni bălos; a face bale. /Din bălos

băloșíre s. f., g.-d. art. băloșírii; pl. băloșíri

băloșíre s. f., g.-d. art. băloșírii; pl. băloșíri

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băloșésc, imperf. 3 sg. băloșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. băloșeáscă