BĂLOȘIRE, băloșiri, s. f. Faptul de a se băloși. ♦ Boală a unor vinuri care se tulbură, devin vâscoase și se întind (ca uleiul). – V. băloși.

băloșire sf [At: ENC. AGR. / Pl: ~ri / E: băloși] 1 Lăsare de bale (1) Si: (reg) băloșare (1), băloșat¹ (1), băloșit¹ (1). 2 Umplere cu bale (1) Si: (reg) băloșare (2), băloșat¹ (2), băloșit¹ (2). 3 Alterare a unui lichid, care devine bălos și întins ca uleiul Si: băloșare (3), băloșat¹ (3), băloșit¹ (3).

băloșíre s.f. 1 Faptul de a (se) băloși. 2 Boală a unor vinuri care se tulbură și devin vîscoase (întinzîndu-se ca uleiul). • pl. -i. /v. băloși.

BĂLOȘIRE, băloșiri, s. f. Faptul de a se băloși; (în special) boală a unor vinuri care se tulbură, devin vâscoase și se întind ca uleiul. – V. băloși.

BĂLOȘIRE, băloșiri, s. f. Faptul de a se băloși; (în special) boală a vinurilor (albe) sărace în alcool și tanin, provocată de anumiți fermenți și caracterizată prin faptul că vinul se tulbură, devine vîscos și se întinde ca uleiul.

BĂLOȘIRE, băloșiri, s. f. Faptul de a se băloși; (în special) boală a unor vinuri, caracterizată prin faptul că acestea se tulbură, devin vîscoase și se întind ca uleiul.

băloșire s. f., g.-d. art. băloșirii; pl. băloșiri

băloșire s. f., g.-d. art. băloșirii; pl. băloșiri

băloșire s. f., g.-d. art. băloșirii; pl. băloșiri