23 de definiții pentru bălmăji

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

bălmăji [At: LB / V: (reg) balmuji, ~ăgi, ~ăși, ~moji, ~moși, ~muji, bolmoji, bolmoși / Pzi: ~jesc / E: balmoș + -i] 1 vt A încurca mai multe lucruri Si: a amesteca. 2 vt (D. oameni) A ameți pe cineva (cu vorba). 3 vt (Pex) A zăpăci prin vrăji sau farmece. 4 vt A vorbi încurcat, fără rost. 5 vt (Fam) A bombăni. 6 vt (Reg; d. oameni) A deveni moale (ca un balmoș). 7 vr A-și pierde energia.

bălmăji vb. IV. tr. (pop.; fam.) 1 A amesteca, a încurca mai multe lucruri. 2 A ameți pe cineva cu vorba; a încurca, a zăpăci. 3 A spune ceva încurcat, îngăimat sau fără rost; a îngăima. • prez.ind. -esc. și balmují, bălmojí, bolmojí vb. IV. /balmoș + -i.

BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV.] – Din balmoș.

BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca mai multe lucruri unele cu altele; a încurca. ♦ A ameți pe cineva (cu vorba); a zăpăci, a încurca. V. îmbrobodi. (Atestat în forma îmbolmăji) Du-te, omule, și fii mai cu inimă, nu te mai lăsa să te îmbolmăjească cu vorba. VLAHUȚĂ, O. A. 356. 2. A spune (ceva) încurcat, în neștire; a îngăima. V. îndruga. Ca să ne dea o dovadă de chemarea sa pentru viața schimnicească, bălmăji pe nas, popește, aproape trei sferturi de ceas, un deșănțat amestec de cintări bisericești și de cîntece de lume. M. I. CARAGIALE, C. 117. – Variante: bălmují (CREANGĂ, A. 88), îmbolmăjí vb. IV.

BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca mai multe lucruri; a încurca. ♦ A zăpăci pe cineva cu vorba. 2. A vorbi ceva încurcat; a îngăima. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

A BĂLMĂJÍ ~ésc intranz. A vorbi incoerent, încet și nedeslușit; a bodogăni; a mormăi; a bombăni; a boscorodi. /Din balmoș

BĂLMOJÍ vb. IV v. bălmăji.

BOLMOJÍ vb. IV v. bălmăji.

BĂLMOJÍ vb. IV. v. bălmăji.

BOLMOJÍ vb. IV. v. bălmăji.

bălmăjésc și bolmojésc v. tr. (d. balmeș). Amestec, încurc: a bolmoji lucrurile, lecția. Încurc, amestec, mistific: l-a bolmojit cu vorba. V. refl. Mă moleșesc, mă fleșcăĭesc. – Și bălmujesc, belmeșesc, îmbolmojesc și îmbolbojesc. În Dîmb. belmejez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bălmăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjesc, imperf. 3 sg. bălmăjea; conj. prez. 3 să bălmăjească

bălmăjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bălmăjeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂLMĂJÍ vb. v. amesteca, blegi, încâlci, încurca, moleși, muia.

bălmăji vb. v. AMESTECA. BLEGI. ÎNCÎLCI. ÎNCURCA. MOLEȘI. MUIA.

BĂLMĂJI vb. a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

Intrare: bălmăji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălmăji
  • bălmăjire
  • bălmăjit
  • bălmăjitu‑
  • bălmăjind
  • bălmăjindu‑
singular plural
  • bălmăjește
  • bălmăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălmăjesc
(să)
  • bălmăjesc
  • bălmăjeam
  • bălmăjii
  • bălmăjisem
a II-a (tu)
  • bălmăjești
(să)
  • bălmăjești
  • bălmăjeai
  • bălmăjiși
  • bălmăjiseși
a III-a (el, ea)
  • bălmăjește
(să)
  • bălmăjească
  • bălmăjea
  • bălmăji
  • bălmăjise
plural I (noi)
  • bălmăjim
(să)
  • bălmăjim
  • bălmăjeam
  • bălmăjirăm
  • bălmăjiserăm
  • bălmăjisem
a II-a (voi)
  • bălmăjiți
(să)
  • bălmăjiți
  • bălmăjeați
  • bălmăjirăți
  • bălmăjiserăți
  • bălmăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • bălmăjesc
(să)
  • bălmăjească
  • bălmăjeau
  • bălmăji
  • bălmăjiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălmuji
  • bălmujire
  • bălmujit
  • bălmujitu‑
  • bălmujind
  • bălmujindu‑
singular plural
  • bălmujește
  • bălmujiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălmujesc
(să)
  • bălmujesc
  • bălmujeam
  • bălmujii
  • bălmujisem
a II-a (tu)
  • bălmujești
(să)
  • bălmujești
  • bălmujeai
  • bălmujiși
  • bălmujiseși
a III-a (el, ea)
  • bălmujește
(să)
  • bălmujească
  • bălmujea
  • bălmuji
  • bălmujise
plural I (noi)
  • bălmujim
(să)
  • bălmujim
  • bălmujeam
  • bălmujirăm
  • bălmujiserăm
  • bălmujisem
a II-a (voi)
  • bălmujiți
(să)
  • bălmujiți
  • bălmujeați
  • bălmujirăți
  • bălmujiserăți
  • bălmujiseți
a III-a (ei, ele)
  • bălmujesc
(să)
  • bălmujească
  • bălmujeau
  • bălmuji
  • bălmujiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălmoji
  • bălmojire
  • bălmojit
  • bălmojitu‑
  • bălmojind
  • bălmojindu‑
singular plural
  • bălmojește
  • bălmojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălmojesc
(să)
  • bălmojesc
  • bălmojeam
  • bălmojii
  • bălmojisem
a II-a (tu)
  • bălmojești
(să)
  • bălmojești
  • bălmojeai
  • bălmojiși
  • bălmojiseși
a III-a (el, ea)
  • bălmojește
(să)
  • bălmojească
  • bălmojea
  • bălmoji
  • bălmojise
plural I (noi)
  • bălmojim
(să)
  • bălmojim
  • bălmojeam
  • bălmojirăm
  • bălmojiserăm
  • bălmojisem
a II-a (voi)
  • bălmojiți
(să)
  • bălmojiți
  • bălmojeați
  • bălmojirăți
  • bălmojiserăți
  • bălmojiseți
a III-a (ei, ele)
  • bălmojesc
(să)
  • bălmojească
  • bălmojeau
  • bălmoji
  • bălmojiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bolmoji
  • bolmojire
  • bolmojit
  • bolmojitu‑
  • bolmojind
  • bolmojindu‑
singular plural
  • bolmojește
  • bolmojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bolmojesc
(să)
  • bolmojesc
  • bolmojeam
  • bolmojii
  • bolmojisem
a II-a (tu)
  • bolmojești
(să)
  • bolmojești
  • bolmojeai
  • bolmojiși
  • bolmojiseși
a III-a (el, ea)
  • bolmojește
(să)
  • bolmojească
  • bolmojea
  • bolmoji
  • bolmojise
plural I (noi)
  • bolmojim
(să)
  • bolmojim
  • bolmojeam
  • bolmojirăm
  • bolmojiserăm
  • bolmojisem
a II-a (voi)
  • bolmojiți
(să)
  • bolmojiți
  • bolmojeați
  • bolmojirăți
  • bolmojiserăți
  • bolmojiseți
a III-a (ei, ele)
  • bolmojesc
(să)
  • bolmojească
  • bolmojeau
  • bolmoji
  • bolmojiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbolmăji
  • ‑mbolmăji
  • îmbolmăjire
  • ‑mbolmăjire
  • îmbolmăjit
  • ‑mbolmăjit
  • îmbolmăjitu‑
  • ‑mbolmăjitu‑
  • îmbolmăjind
  • ‑mbolmăjind
  • îmbolmăjindu‑
  • ‑mbolmăjindu‑
singular plural
  • îmbolmăjește
  • ‑mbolmăjește
  • îmbolmăjiți
  • ‑mbolmăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbolmăjesc
  • ‑mbolmăjesc
(să)
  • îmbolmăjesc
  • ‑mbolmăjesc
  • îmbolmăjeam
  • ‑mbolmăjeam
  • îmbolmăjii
  • ‑mbolmăjii
  • îmbolmăjisem
  • ‑mbolmăjisem
a II-a (tu)
  • îmbolmăjești
  • ‑mbolmăjești
(să)
  • îmbolmăjești
  • ‑mbolmăjești
  • îmbolmăjeai
  • ‑mbolmăjeai
  • îmbolmăjiși
  • ‑mbolmăjiși
  • îmbolmăjiseși
  • ‑mbolmăjiseși
a III-a (el, ea)
  • îmbolmăjește
  • ‑mbolmăjește
(să)
  • îmbolmăjească
  • ‑mbolmăjească
  • îmbolmăjea
  • ‑mbolmăjea
  • îmbolmăji
  • ‑mbolmăji
  • îmbolmăjise
  • ‑mbolmăjise
plural I (noi)
  • îmbolmăjim
  • ‑mbolmăjim
(să)
  • îmbolmăjim
  • ‑mbolmăjim
  • îmbolmăjeam
  • ‑mbolmăjeam
  • îmbolmăjirăm
  • ‑mbolmăjirăm
  • îmbolmăjiserăm
  • ‑mbolmăjiserăm
  • îmbolmăjisem
  • ‑mbolmăjisem
a II-a (voi)
  • îmbolmăjiți
  • ‑mbolmăjiți
(să)
  • îmbolmăjiți
  • ‑mbolmăjiți
  • îmbolmăjeați
  • ‑mbolmăjeați
  • îmbolmăjirăți
  • ‑mbolmăjirăți
  • îmbolmăjiserăți
  • ‑mbolmăjiserăți
  • îmbolmăjiseți
  • ‑mbolmăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbolmăjesc
  • ‑mbolmăjesc
(să)
  • îmbolmăjească
  • ‑mbolmăjească
  • îmbolmăjeau
  • ‑mbolmăjeau
  • îmbolmăji
  • ‑mbolmăji
  • îmbolmăjiseră
  • ‑mbolmăjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălmăji, bălmăjescverb

  • 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Du-te, omule, și fii mai cu inimă, nu te mai lăsa să te îmbolmăjească cu vorba. VLAHUȚĂ, O. A. 356. DLRLC
  • 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ca să ne dea o dovadă de chemarea sa pentru viața schimnicească, bălmăji pe nas, popește, aproape trei sferturi de ceas, un deșănțat amestec de cîntări bisericești și de cîntece de lume. M. I. CARAGIALE, C. 117. DLRLC
etimologie:
  • balmoș DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.