2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălăngăire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: bălăngăi] 1-6 (Reg) Bălăbănire (1-6).

BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

bălăngăi vtr [At: ȘEZ. VIII, 121 / Pzi: ~esc / E: balang + -ăi] 1-2 (Reg) A (se) bălăbăni (1-2) (în jocul de-a clopotul).

bălăngăi vb. IV. (pop.) 1 refl. (despre oameni) A se bălăbăni. 2 refl., tr. (desprepărți ale corpului sau, ext., despre obiecte care atîrnă) A (se) mișca într-o parte și în alta. • prez. ind. -iesc. și bălăncăí vb. IV. /balang + -ăi.

BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A bălăngăni. Toți îl apucă [pe băiat] de păr și-l bălăngăiesc. ȘEZ. VIII 121.

BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bălăbăni (1). – Din balang.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. bălăngăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLĂNGĂÍ vb. v. bălăbăni, clătina, legăna.

bălăngăi vb. v. BĂLĂBĂNI. CLĂTINA. LEGĂNA.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a i se bălăngi expr. a-i fi indiferent, a nu da importanță.

Intrare: bălăngăire
bălăngăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăngăire
  • bălăngăirea
plural
  • bălăngăiri
  • bălăngăirile
genitiv-dativ singular
  • bălăngăiri
  • bălăngăirii
plural
  • bălăngăiri
  • bălăngăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bălăngăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălăngăi
  • bălăngăire
  • bălăngăit
  • bălăngăitu‑
  • bălăngăind
  • bălăngăindu‑
singular plural
  • bălăngăiește
  • bălăngăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălăngăiesc
(să)
  • bălăngăiesc
  • bălăngăiam
  • bălăngăii
  • bălăngăisem
a II-a (tu)
  • bălăngăiești
(să)
  • bălăngăiești
  • bălăngăiai
  • bălăngăiși
  • bălăngăiseși
a III-a (el, ea)
  • bălăngăiește
(să)
  • bălăngăiască
  • bălăngăia
  • bălăngăi
  • bălăngăise
plural I (noi)
  • bălăngăim
(să)
  • bălăngăim
  • bălăngăiam
  • bălăngăirăm
  • bălăngăiserăm
  • bălăngăisem
a II-a (voi)
  • bălăngăiți
(să)
  • bălăngăiți
  • bălăngăiați
  • bălăngăirăți
  • bălăngăiserăți
  • bălăngăiseți
a III-a (ei, ele)
  • bălăngăiesc
(să)
  • bălăngăiască
  • bălăngăiau
  • bălăngăi
  • bălăngăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bălăngăi

etimologie:

  • Balang + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09