2 intrări
13 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BĂLĂLẮU adj. (Reg.) Care se bălăbănește (1). ♦ (Substantivat, m.) Om moale, prost, neghiob. – Bălălăi + suf. -ău.
bălălău2, ~aie [At: CREANGĂ, P. 322 / Pl: ~ăi, ~laie / E: bălălăi + -ău] (Reg) 1-3 a Bălăbănit2 (1-3). 4-5 smf Prostănac care umblă cu mâinile bălăbănind. 6 sn Variantă a jocului bâza.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălălău1 sm [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~lăie / E: nct] (Reg) Mâncare făcută din mămăligă, unt și brânză.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălălău adj. invar. (reg.) Care se bălăbănește. Ivan atunci se întoarce..., cu capul bălălău într-o parte (CR.). /bălălăi + -ău.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BĂLĂLẮU adj. invar. (Reg.) Care se bălăbănește (1). ♦ (Substantivat, m.) Om moale, prost, neghiob. – Bălălăi + suf. -ău.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BĂLĂLẮU adj. invar. (Regional) Care se leagănă greoi, la întîmplare, bălălăind) bănînăind. Ivan atunci se întoarce iar cu fața-n jos, cu capul bălălău într-o parte. CREANGĂ, P. 322.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂLĂLẮU adj. invar. (Reg.) Care se bălăbănește (1). – Din bălălăi + suf. -ău.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bălălău n. și a. 1. bănănăitul clopotelor; 2. șovăind: cu capul bălălău într’o parte CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bălălắŭ adv. (d. bălălăĭesc). Fam. Bălălăind, clătinîndu-te șovăind: îi atîrnă mînile bălălăŭ, umbla bălălăŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pălălău2, ~ăie[1] a vz bălălău
- Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!bălălău (reg.) adj. m., s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bălălău adj. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
bălălău, bălălăi s. m. (deț.) persoană cu dereglări psihice; țicnit, smintit
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A114.1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
bălălău, bălălaieadjectiv
-
- Ivan atunci se întoarce iar cu fața-n jos, cu capul bălălău într-o parte. CREANGĂ, P. 322. DLRLC
-
etimologie:
- Bălălăi + sufix -ău. DEX '98 DEX '09
bălălău, bălălăisubstantiv masculin
- 1. Om moale, prost, neghiob. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Bălălăi + sufix -ău. DEX '98 DEX '09