13 definiții pentru băiețel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂIEȚÉL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata).Băiat + suf. -el.

băiețel sm [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 247 / P: bă-ie- / V: (reg) ~ițel, băe~ / Pl: ~i / E: băiat + -el] 1-2 (Șhp) Băiat (10) (mic) Si: băiețaș (1-2), (reg) băiețică2 (1-2). 3 (Dep) Băiat (10) fără o valoare sau o importanță deosebită Si: băiețaș (3), (reg) băiețică2 (3). 4 (Pop) Băiețaș (4). 5 (Reg) Joc țărănesc, asemănător cu „brâul”. 6 (Reg) Melodie după care se execută acest joc. 7 (Mpl) Plantă erbacee din familia scrofulariaceelor, cu tulpina simplă, cu frunze păroase, cu flori albastre și cu fructul ca o capsulă, care crește prin fânețe, pășuni (Veronica spicata).

băiețél s.m. 1 Dim. al lui băiat; băiețaș, (pop.; fam.) băiețică. 2 Dans popular asemănător cu brîul. ◆ Melodie după care se execută acest dans. 3 (bot.; mai ales la pl.) Plantă erbacee, din familia scrofulariaceelor, cu tulpina simplă, cu frunzele păroase, cu florile albastre, care crește prin finețe, pășuni (Veronica spicata). • pl. -ei. și (reg.) băițél s.m. /băiat + -el.

BĂIEȚÉL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata)Băiat + suf. -el.

BĂIEȚÉL, băieței, s. m. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. Mă întîmpină un băiețel de vreo 14 ani, cu figura albă și senină. SAHIA, U.R.S.S. 130. De ce te cîinești, băiețele, și le amărești? ISPIRESCU, L. 314. Să-i fur și eu băiețelul, Ca să-i arză suflețelul. TEODORESCU, P. P. 535. ♦ Epitet de alintare dat de fete iubiților lor. V. bădiță, bădișor. Frunzuliță trei smicele, Dragă băiețele, Leagă calul de zăbrele, Dragă băiețele. TEODORESCU, P. P. 321.

BĂIEȚÉL, băieței, s. m. Diminutiv al lui băiat.

BĂIEȚÉL ~i m. la pl. (diminutiv de la băiat) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și prin pășuni. /băiat + suf. ~el

băĭețél m. pl. eĭ. Băĭat mic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băiețel s. m., pl. băieței, art. băiețeii

băiețél s. m., pl. băiețéi, art. băiețéii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂIEȚÉL s. băiețaș, copilaș, (reg.) codănel, (Mold.) țică, (fam.) pici, puști.

BĂIEȚEL s. băiețaș, copilaș, (reg.) codănel, (Mold.) țică, (fam.) pici. puști.

Intrare: băiețel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băiețel
  • băiețelul
  • băiețelu‑
plural
  • băieței
  • băiețeii
genitiv-dativ singular
  • băiețel
  • băiețelului
plural
  • băieței
  • băiețeilor
vocativ singular
  • băiețelule
  • băiețele
plural
  • băiețeilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băiețel, băiețeisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui băiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: băiețaș
    • format_quote Mă întîmpină un băiețel de vreo 14 ani, cu figura albă și senină. SAHIA, U.R.S.S. 130. DLRLC
    • format_quote De ce te căinești, băiețele, și te amărești? ISPIRESCU, L. 314. DLRLC
    • format_quote Să-i fur și eu băiețelul, Ca să-i arză suflețelul. TEODORESCU, P. P. 535. DLRLC
    • 1.1. Epitet de alintare dat de fete iubiților lor. DLRLC
      • format_quote Frunzuliță trei smicele, Dragă băiețele, Leagă calul de zăbrele, Dragă băiețele. TEODORESCU, P. P. 321. DLRLC
  • 2. Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata). DEX '09
etimologie:
  • Băiat + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.