12 definiții pentru băiețel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂIEȚÉL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata).Băiat + suf. -el.

băiețel sm [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 247 / P: bă-ie- / V: (reg) ~ițel, băe~ / Pl: ~i / E: băiat + -el] 1-2 (Șhp) Băiat (10) (mic) Si: băiețaș (1-2), (reg) băiețică2 (1-2). 3 (Dep) Băiat (10) fără o valoare sau o importanță deosebită Si: băiețaș (3), (reg) băiețică2 (3). 4 (Pop) Băiețaș (4). 5 (Reg) Joc țărănesc, asemănător cu „brâul”. 6 (Reg) Melodie după care se execută acest joc. 7 (Mpl) Plantă erbacee din familia scrofulariaceelor, cu tulpina simplă, cu frunze păroase, cu flori albastre și cu fructul ca o capsulă, care crește prin fânețe, pășuni (Veronica spicata).

BĂIEȚÉL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata)Băiat + suf. -el.

BĂIEȚÉL, băieței, s. m. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. Mă întîmpină un băiețel de vreo 14 ani, cu figura albă și senină. SAHIA, U.R.S.S. 130. De ce te cîinești, băiețele, și le amărești? ISPIRESCU, L. 314. Să-i fur și eu băiețelul, Ca să-i arză suflețelul. TEODORESCU, P. P. 535. ♦ Epitet de alintare dat de fete iubiților lor. V. bădiță, bădișor. Frunzuliță trei smicele, Dragă băiețele, Leagă calul de zăbrele, Dragă băiețele. TEODORESCU, P. P. 321.

BĂIEȚÉL, băieței, s. m. Diminutiv al lui băiat.

BĂIEȚÉL ~i m. la pl. (diminutiv de la băiat) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și prin pășuni. /băiat + suf. ~el

băĭețél m. pl. eĭ. Băĭat mic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băiețél s. m., pl. băiețéi, art. băiețéii

băiețél s. m., pl. băiețéi, art. băiețéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂIEȚÉL s. băiețaș, copilaș, (reg.) codănel, (Mold.) țică, (fam.) pici, puști.

BĂIEȚEL s. băiețaș, copilaș, (reg.) codănel, (Mold.) țică, (fam.) pici. puști.

Intrare: băiețel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băiețel
  • băiețelul
  • băiețelu‑
plural
  • băieței
  • băiețeii
genitiv-dativ singular
  • băiețel
  • băiețelului
plural
  • băieței
  • băiețeilor
vocativ singular
  • băiețelule
  • băiețele
plural
  • băiețeilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băiețel

  • 1. Diminutiv al lui băiat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: băiețaș 3 exemple
    exemple
    • Mă întîmpină un băiețel de vreo 14 ani, cu figura albă și senină. SAHIA, U.R.S.S. 130.
      surse: DLRLC
    • De ce te căinești, băiețele, și te amărești? ISPIRESCU, L. 314.
      surse: DLRLC
    • Să-i fur și eu băiețelul, Ca să-i arză suflețelul. TEODORESCU, P. P. 535.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Epitet de alintare dat de fete iubiților lor.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Frunzuliță trei smicele, Dragă băiețele, Leagă calul de zăbrele, Dragă băiețele. TEODORESCU, P. P. 321.
        surse: DLRLC
  • 2. Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata).
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Băiat + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09