3 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui.V. băițui.

BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui.V. băițui.

băițuit2, ~ă a [At: MDENC / P: băi-țu-it / Pl: ~iți, ~e / E: băițui] Care a fost acoperit cu baiț.

băițuit1 sn [At: Nom. MIN. 345 / P: băi-țu-it / Pl: ~uri / E: băițui] Băițuire.

băițuít s.n. Faptul de a băițui. • pl. -uri. /v. băițui.

BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. Băițuitul bibliotecii. Etajeră băițuită.

BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. [Pr.: băi-]

BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. – Baiț + suf. -ui.

BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. – Baiț + suf. -ui.

băițui vt [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: baiț + -ui] A acoperi suprafața unui corp cu baiț.

băițuí vb. IV. tr. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. • prez.ind. -iesc. /baiț + -ui.

BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț, a da, a colora (lemnul sau alt material) cu baiț. – Pronunțat: băi-țu-.

BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. [Pr.: băi-] – Din baiț.

A BĂIȚUÍ ~iésc tranz. (suprafața unor obiecte) A acoperi cu un strat de baiț. [Sil. băi-ți-i] /baiț + suf. ~ui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băițui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băițuiesc, imperf. 3 sg. băițuia; conj. prez. 3 să băițuiască

băițuí vb. (sil. băi-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băițuíesc, imperf. 3 sg. băițuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. băițuiáscă

Intrare: băițuit (adj.)
băițuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băițuit
  • băițuitul
  • băițuitu‑
  • băițui
  • băițuita
plural
  • băițuiți
  • băițuiții
  • băițuite
  • băițuitele
genitiv-dativ singular
  • băițuit
  • băițuitului
  • băițuite
  • băițuitei
plural
  • băițuiți
  • băițuiților
  • băițuite
  • băițuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: băițuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băițuit
  • băițuitul
  • băițuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • băițuit
  • băițuitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: băițui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băițui
  • băițuire
  • băițuit
  • băițuitu‑
  • băițuind
  • băițuindu‑
singular plural
  • băițuiește
  • băițuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băițuiesc
(să)
  • băițuiesc
  • băițuiam
  • băițuii
  • băițuisem
a II-a (tu)
  • băițuiești
(să)
  • băițuiești
  • băițuiai
  • băițuiși
  • băițuiseși
a III-a (el, ea)
  • băițuiește
(să)
  • băițuiască
  • băițuia
  • băițui
  • băițuise
plural I (noi)
  • băițuim
(să)
  • băițuim
  • băițuiam
  • băițuirăm
  • băițuiserăm
  • băițuisem
a II-a (voi)
  • băițuiți
(să)
  • băițuiți
  • băițuiați
  • băițuirăți
  • băițuiserăți
  • băițuiseți
a III-a (ei, ele)
  • băițuiesc
(să)
  • băițuiască
  • băițuiau
  • băițui
  • băițuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băițuit, băițuiadjectiv

  • 1. Care a fost acoperit cu baiț. MDA2
    • format_quote Etajeră băițuită. DLRLC
etimologie:
  • băițui MDA2

băițuitsubstantiv neutru

  • 1. Acțiunea de a băițui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Băițuitul bibliotecii. DLRLC
etimologie:
  • vezi băițui DEX '98 DEX '09

băițui, băițuiescverb

  • 1. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Baiț + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.