2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băhnit2, ~ă a [At: EMINESCU, N. / Pl: ~iți, ~e / E: băhni] (Mol; Buc) Bâhlit2.

băhnit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: băhni] Bâhnire.

BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it.

BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it.

BĂHNIT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Mold.; despre apă) Stătut, clocit, bîhlit. Mirosind apa din urcior, văzînd că ea-i răsuflată și băhnită, presupuse că bătrînul trebuia să fi murit. EMINESCU, N. 128.

BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg., despre apă) Stătut, clocit. – Din bahnă + suf. -it.

BĂHNÍT ~tă (~ți, ~te) pop. (despre ape) Care stă neîmprospătat de mult timp, căpătând un miros greu (ca de bahnă); cu miros de bahnă; bâhlit; stătut. /bahnă + suf. ~it

băhní vr [At: CIHAC II, 5 / Pzi: ~nesc / E: bahnă + -i] 1 (Mol; Buc) A bâhli. 2 (Sst) A deveni mocirlos.

bâhní vti [At: CADE / Pzi: ~nește / E: nct] 1-2 (Mar) A lătra.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băhnít (reg.) adj. m., pl. băhníți; f. băhnítă, pl. băhníte

băhnít adj. m., pl. băhníți; f. sg. băhnítă, pl. băhníte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂHNÍT adj. v. clocit, împuțit, răsuflat, stătut, trezit.

băhnit adj. v. CLOCIT. ÎMPUȚIT. RĂSUFLAT. STĂTUT. TREZIT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

băhní, pers. 3, sg. băhnéște, vb. IV refl. (reg.; despre ape) a se cloci, a se împuți.

Intrare: băhnit
băhnit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băhnit
  • băhnitul
  • băhnitu‑
  • băhni
  • băhnita
plural
  • băhniți
  • băhniții
  • băhnite
  • băhnitele
genitiv-dativ singular
  • băhnit
  • băhnitului
  • băhnite
  • băhnitei
plural
  • băhniți
  • băhniților
  • băhnite
  • băhnitelor
vocativ singular
plural
Intrare: băhni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băhni
  • băhnire
  • băhnit
  • băhnitu‑
  • băhnind
  • băhnindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • băhnește
(să)
  • băhnească
  • băhnea
  • băhni
  • băhnise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • băhnesc
(să)
  • băhnească
  • băhneau
  • băhni
  • băhniseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băhnit

etimologie:

  • Bahnă + sufix -it.
    surse: DEX '98 DEX '09