2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂBĂLÚC s. m. (Reg.; în loc. adj. și adv.) Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. – Din sb. babaluk.

băbălúc1 smi [At: VICIU, GL. / V: babal- / E: srb babaluc] (Îrg; îlav) Din ~ Din moși-strămoși.

băbălúc2, ~ă smf [At: VICIU, GL. / V: -bâl- / Pl: ~uci, -uce / E: srb baba-ruga] (Reg) 1-2 Personaj (sau copil) imaginar cu care se sperie copiii Si: babau.

băbălúc s.m. invar. Loc.adv. (reg.) Din băbăluc = din moși-strămoși, din timpuri străvechi. • /<srb. babaluk.

BĂBĂLÚC s. m. (Reg.; în loc. adj. și adv.) Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. – Din scr. babaluk.

BĂBĂLÚC s. m. (Ban., numai în expr.) Din băbăluc = din moși-strămoși, din timpuri străvechi. Poate că ar fi fost mai bine să fi tăcut. Să fi lucrat mai departe așa cum a prins din băbăluc. CONTEMPORANUL, S.II, 1948, nr 104, 17/1.

BĂBĂLÚC s. m. (Reg., în expr.) Din băbăluc = din moși-strămoși, din timpuri străvechi. ♦ Bătrîn. – Sb. babaluk.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!băbăluc (din ~) (din moși-strămoși) (înv., reg.) loc. adj., loc. adv. (datină ~, Se știe ~.) corectată

!băbăluc (baubau) (reg.) s. m.

băbăluc1 (din ~) (înv., reg.) loc. adv.

băbăluc2 / băbălucă (reg.) s. m. / s. f.

băbăluc2 / băbălu (reg.) s. m. / s. f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

băbăluc, băbăluci s. m. v. băbălău

Intrare: băbăluc (loc.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băbăluc
  • băbălucul
plural
  • băbăluci
  • băbălucii
genitiv-dativ singular
  • băbăluc
  • băbălucului
plural
  • băbăluci
  • băbălucilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • babaluc
  • babalucul
plural
  • babaluci
  • babalucii
genitiv-dativ singular
  • babaluc
  • babalucului
plural
  • babaluci
  • babalucilor
vocativ singular
  • babalucule
plural
  • babalucilor
Intrare: băbăluc (personaj)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băbăluc
  • băbălucul
plural
  • băbăluci
  • băbălucii
genitiv-dativ singular
  • băbăluc
  • băbălucului
plural
  • băbăluci
  • băbălucilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • babaluc
  • babalucul
plural
  • babaluci
  • babalucii
genitiv-dativ singular
  • babaluc
  • babalucului
plural
  • babaluci
  • babalucilor
vocativ singular
  • babalucule
plural
  • babalucilor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băbăluc, băbăluci / babaluc, babalucisubstantiv masculin
băbălu, băbălucesubstantiv masculin, substantiv feminin

  • 1. regional Personaj (sau copil) imaginar cu care se sperie copiii. MDA2
    sinonime: baubau
etimologie:

băbăluc, băbălucisubstantiv masculin

  • chat_bubble invariabil regional locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Poate că ar fi fost mai bine să fi tăcut. Să fi lucrat mai departe așa cum a prins din băbăluc. CONTEMPORANUL, S.II, 1948, nr 104, 17/1. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.