14 definiții pentru bășcălie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bășcălie sf [At: ȘEZ. XX, 14 / V: ~ărie / Pl: ~ii / E: bășcăli + -ie] (Reg; pfm) 1 Ceartă. 2 Batjocură. 3 Râs. 4 (Arf; îe) A lua (pe cineva) în ~ A lua pe cineva peste picior. 5 (Arf; îe) A face (de) ~ de cineva (sau pe cineva) A-și bate joc (de cineva).

BĂȘCĂLÍE s. f. (Fam.; în expr.) A lua (pe cineva) în bășcălie sau a face bășcălie (de cineva), a face de bășcălie (pe cineva) = a-și bate joc (de cineva), a face de râs pe cineva. – Et. nec.

BĂȘCĂLÍE s. f. (Arg. și fam.; în expr.) A lua (pe cineva) în bășcălie sau a face bășcălie (de cineva) = a-și bate joc (de cineva), a face de râs pe cineva. – Et. nec.

BĂȘCĂLÍE s. f. (Familiar, în expr.) A lua (pe cineva) în bășcălie = a lua (pe cineva) peste picior, a-și bate joc de el.

BĂȘCĂLÍE s. f. (Fam., în expr.) A lua (pe cineva) în bășcălie = a-și bate joc (de cineva).

BĂȘCĂLÍE f. pop.: A lua pe cineva în ~ a-și bate joc de cineva. [Art. bășcălia; G.-D. bășcăliei; Sil. -li-e] /Orig. nec.

bășcălíe f. (d. bașcaliŭ, pin aluzie la starea luĭ față de ișlicar). Fam. A lua în bășcălie, a lua în zeflemea, în rîs, la vale, peste picĭor. – Și -ărie. Pe Olt. și bașchíolă. La NPl. Ceaur, 90, baschíulă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bășcălíe (fam.) s. f., art. bășcălía, g.-d. bășcălíi, art. bășcălíei

bășcălíe s. f., art. bășcălía, g.-d. bășcălíi, art. bășcălíei; pl. băscălíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂȘCĂLÍE s. v. batjocură, bătaie de joc, derâdere, râs, zeflemea.

bășcălie s. v. BATJOCURĂ. BĂTAIE DE JOC. DERÎDERE. RÎS. ZEFLEMEA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bășcălíe (bășcălíi), s. f. – Muștruluială. Țig. baštali „șa (de călărit)” (Graur 127); semantismul prezintă analogii curioase cu fr. mettre sur la sellette și, în parte, cu rom. înșela. După Vasiliu, GS, VII, 103, ar fi o simplă var. de la bășcălui, de la bașcă.Der. bășcăli, vb. (a mustra, a dojeni); beșteli, vb. (a mustra), pe care Drăgan, Dacor., VI, 263 îl derivă cu puțin succes din mag. bestya „animal”.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face bășcălie expr. a ironiza, a batjocori.

a lua (pe cineva) în bășcălie expr. v. a lua împrejur

Intrare: bășcălie
bășcălie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bășcălie
  • bășcălia
plural
  • bășcălii
  • bășcăliile
genitiv-dativ singular
  • bășcălii
  • bășcăliei
plural
  • bășcălii
  • bășcăliilor
vocativ singular
plural

bășcălie

  • 1. familiar expresie A lua (pe cineva) în bășcălie sau a face bășcălie (de cineva), a face de bășcălie (pe cineva) = a-și bate joc (de cineva), a face de râs pe cineva.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: