BÂRSĂ, bârse, s. f. Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Cf. alb. vërz.

bârsă sf [At: H II 13 / V: -rță / Pl: ~se / E: ns cf alb vërz] Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului.

BÂRSĂ, bârse, s. f. Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Cf. alb. vërz.

BÂRSĂ ~e f. Parte a plugului pe care se montează brăzdarul, cormana și plazul. /Cuv. autoht.

bârsă (bârță) f. bucată de lemn sau de fier ce leagă plazul cu grindeiul plugului. [Origină necunoscută].

bârță sf vz bârsă

bîrsă s.f. (reg.) Bucată de fier sau de lemn care leagă brăzdarul, cormana și plazul plugului între ele. • pl. -e. /cuv. autoh; cf. alb. vërz.

BÎRSĂ (pl. -se) sf. 🚜 Bucată de fier sau de lemn, care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul și care e prinsă la capătul de sus de grindeiul plugului (👉 PLUG): Uitîndu-mă după dînsa, S’a rupt cucura și bîrsa (IK.-BRS.).

BÎRȚĂ (pl. -țe) sf. 1 🚜 – BÎRSĂ ¶ 2 🔧 Unealtă a șindrilarului: unul cioplea cu cuțitoaia șindrilele înțepenite pe ~ (N.-UR.).

BÎRSĂ, bîrse, s. f. (Reg.) Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Comp. alb. vërz.

bârță f. V. bârsă.

bîrsă f. pl. e (cp. cu alb. verz, verts, răzuitoare de lemn). Feru cel lat din stînga înfipt perpendicular pe grindeĭu pluguluĭ și mărginit jos de plaz. El, unit cu cúcura (cormana), formează un unghĭ care taie pământu.

bârsă s. f., g.-d. art. bârsei; pl. bârse

bârsă s. f., g.-d. art. bârsei; pl. bârse

bârsă s. f., g.-d. art. bârsei; pl. bârse

bîrsă (bîrse), s. f. – Piesă care susține plazul plugului. Var. bîrță. Slov. brdce „piesă de lemn care susține năvodul”, moravul brdce „cruce de căruță” (Densusianu, GS, I, 142). Scriban îl pune în legătură, fără nici o probabilitate, cu alb. verz „rindea”.

BÂRSĂ s. v. călcâi, plaz, talpă.

BÂRSĂ s. (reg.) cordenci, morcoașă. (~ plugului.)

BÎRSĂ s. (reg.) cordenci, morcoașă. (~ plugului.)

bîrsă s. v. CĂLCÎI. PLAZ. TALPĂ.

bârsă, bârse, s.f. Element din compunerea plugului de lemn; bucata de fier care leagă cureaua și brăzdarul de grindei: „Uitându-mă după dânsa / Mi s-o rupt plazu și bârsa. / Eu făcându-mi bârsă nouă / Mni s-o rupt grindeiun doauă” (Țiplea, 1906: 493). – Cf. alb. vërz „răzuitoare de lemn, rindea” (Scriban, MDA); cf. alb. vercë (Frățilă).

bârsă, bârse, s.f. – Element din compunerea plugului de lemn. Bucata de fier care leagă cureaua și brăzdarul de grindei: „Uitându-mă după dânsa / Mi s-o rupt plazu și bârsa. / Eu făcându-mi bârsă nouă / Mni s-o rupt grindeiu’n doauă” (Țiplea, 1906: 493). – Cf. alb. vërz „răzuitoare de lemn, rindea” (Scriban, NDU, MDA); cf. alb. vercë (Frățilă). Drăganu (1920: 27) propune sensul de „mesteacăn” (în limba traco-dacică): bârsa plugului putea fi confecționată din lemn de mesteacăn sau frasin.

bârsă, -e, s.f. – Element din compunerea plugului de lemn. Bucata de fier care leagă cureaua și brăzdarul de grindei: „Uitându-mă după dânsa / Mi s-o rupt plazu și bârsa. / Eu făcându-mi bârsă nouă / Mni s-o rupt grindeiu’n doauă” (Țiplea 1906: 493). – Drăganu (1920: 27) propune sensul de „mesteacăn” (în limba traco-dacică): bârsa plugului putea fi confecționată din lemn de mesteacăn sau frasin; Cuv. autohton, cf. alb. vërz (NDU).