16 definiții pentru bârsă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BẤRSĂ, bârse, s. f. Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Cf. alb. vërz.

bârsă sf [At: H II 13 / V: -rță / Pl: ~se / E: ns cf alb vërz] Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului.

BẤRSĂ, bârse, s. f. Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Cf. alb. vërz.

BẤRSĂ, bârse, s. f. (Reg.) Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Comp. alb. vërz.

BÂRSĂ ~e f. Parte a plugului pe care se montează brăzdarul, cormana și plazul. /Cuv. autoht.

bârsă (bârță) f. bucată de lemn sau de fier ce leagă plazul cu grindeiul plugului. [Origină necunoscută].

bî́rsă f. pl. e (cp. cu alb. verz, verts, răzuitoare de lemn). Feru cel lat din stînga înfipt perpendicular pe grindeĭu pluguluĭ și mărginit jos de plaz. El, unit cu cúcura (cormana), formează un unghĭ care taie pământu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bấrsă s. f., g.-d. art. bấrsei; pl. bấrse

bârsă s. f., g.-d. art. bârsei; pl. bârse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂRSĂ s. v. călcâi, plaz, talpă.

BÂRSĂ s. (reg.) cordenci, morcoașă. (~ plugului.)

bîrsă s. v. CĂLCÎI. PLAZ. TALPĂ.

BÎRSĂ s. (reg.) cordenci, morcoașă. (~ plugului.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bîrsă (bîrse), s. f. – Piesă care susține plazul plugului. Var. bîrță. Slov. brdce „piesă de lemn care susține năvodul”, moravul brdce „cruce de căruță” (Densusianu, GS, I, 142). Scriban îl pune în legătură, fără nici o probabilitate, cu alb. verz „rindea”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bấrsă, bârse, s.f. – Element din compunerea plugului de lemn. Bucata de fier care leagă cureaua și brăzdarul de grindei: „Uitându-mă după dânsa / Mi s-o rupt plazu și bârsa. / Eu făcându-mi bârsă nouă / Mni s-o rupt grindeiu’n doauă” (Țiplea, 1906: 493). – Cf. alb. vërz „răzuitoare de lemn, rindea” (Scriban, NDU, MDA); cf. alb. vercë (Frățilă). Drăganu (1920: 27) propune sensul de „mesteacăn” (în limba traco-dacică): bârsa plugului putea fi confecționată din lemn de mesteacăn sau frasin.

bấrsă, -e, s.f. – Element din compunerea plugului de lemn. Bucata de fier care leagă cureaua și brăzdarul de grindei: „Uitându-mă după dânsa / Mi s-o rupt plazu și bârsa. / Eu făcându-mi bârsă nouă / Mni s-o rupt grindeiu’n doauă” (Țiplea 1906: 493). – Drăganu (1920: 27) propune sensul de „mesteacăn” (în limba traco-dacică): bârsa plugului putea fi confecționată din lemn de mesteacăn sau frasin; Cuv. autohton, cf. alb. vërz (NDU).

Intrare: bârsă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârsă
  • bârsa
plural
  • bârse
  • bârsele
genitiv-dativ singular
  • bârse
  • bârsei
plural
  • bârse
  • bârselor
vocativ singular
plural

bârsă

etimologie: