bârsă, bârse, s.f. Element din compunerea plugului de lemn; bucata de fier care leagă cureaua și brăzdarul de grindei: „Uitându-mă după dânsa / Mi s-o rupt plazu și bârsa. / Eu făcându-mi bârsă nouă / Mni s-o rupt grindeiun doauă” (Țiplea, 1906: 493). – Cf. alb. vërz „răzuitoare de lemn, rindea” (Scriban, MDA); cf. alb. vercë (Frățilă).