opțiuni
  • info
2 intrări
14 definiții

Explicative DEX

BÂRFITOR, -OARE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

BÂRFITOR, -OARE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

bârfitor, ~oare smf, a [At: MINEIUL (1776), 612/1 / Pl: ~i, ~oare / E: bârfi + -(i)tor] 1-2 (Persoană) care bârfește.

BÂRFITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival (despre persoane) Care bârfește; obișnuit să bârfească. /a bârfi + suf. ~tor

bârfitor a. și m. 1. care bârfește sau vorbește de rău: lumea rea și bârfitoare; 2. care spune fleacuri, flecar.

bîrfitor, -oare s.m., s.f., adj. (Persoană) care bîrfește; (înv.) bîrfelnic. • pl. -ori, -oare. /bîrfi + -tor.

BÎRFITOR, -TOARE adj. și sm. f. Care bîrfește: gurile bîrfitoare ziceau că este fiu din flori al Iui Ștefan-Vodă (ISP.); ai dori să le mai scurtezi limba acelor ~i? (CAR.).

BÎRFITOR, -OARE, bîrfitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care bîrfește. Porunci bucătăresei să o ia [pe găinăreasă] mai de aproape, spre a nu cădea în gurile bîrfitorilor. ISPIRESCU, L. 309.,

BÎRFITOR, -OARE, bîrfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bîrfește. – Din bîrfi + suf. -(i)tor.

bîrfitór, -oáre adj. Calomniator.

Ortografice DOOM

bârfitor adj. m., s. m., pl. bârfitori; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoare

bârfitor adj. m., s. m., pl. bârfitori; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoare

bârfitor adj. m., s. m., pl. bârfitori; f. sg. și pl. bârfitoare

Sinonime

BÂRFITOR adj., s. v. calomniator.

BÎRFITOR adj., s. 1. adj., s. calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (inv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (Om ~.) 2. adj. calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mozavirnic. (Afirmații, vorbe ~.) erată

Intrare: bârfitor (adj.)
bârfitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârfitor
  • bârfitorul
  • bârfitoru‑
  • bârfitoare
  • bârfitoarea
plural
  • bârfitori
  • bârfitorii
  • bârfitoare
  • bârfitoarele
genitiv-dativ singular
  • bârfitor
  • bârfitorului
  • bârfitoare
  • bârfitoarei
plural
  • bârfitori
  • bârfitorilor
  • bârfitoare
  • bârfitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: bârfitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârfitor
  • bârfitorul
  • bârfitoru‑
plural
  • bârfitori
  • bârfitorii
genitiv-dativ singular
  • bârfitor
  • bârfitorului
plural
  • bârfitori
  • bârfitorilor
vocativ singular
  • bârfitorule
plural
  • bârfitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bârfitor, bârfitorisubstantiv masculin
bârfitoare, bârfitoaresubstantiv feminin
bârfitor, bârfitoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care bârfește. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: bârfelnic calomniator
    • format_quote Porunci bucătăresei să o ia [pe găinăreasă] mai de aproape, spre a nu cădea în gurile bîrfitorilor. ISPIRESCU, L. 309., DLRLC
    • format_quote Gurile bîrfitoare ziceau că este fiu din flori al Iui Ștefan-Vodă. (ISP.) CADE
    • format_quote Ai dori să le mai scurtezi limba acelor bîrfitori? (CAR.) CADE
etimologie:
  • Bârfi + -tor. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „bârfitor” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1