2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bârfitor, ~oare smf, a [At: MINEIUL (1776), 612/1 / Pl: ~i, ~oare / E: bârfi + -(i)tor] 1-2 (Persoană) care bârfește.

BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Din bârfi + suf. -(i)tor.

BÂRFITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care bârfește; obișnuit să bârfească. /a bârfi + suf. ~tor

bârfitor a. și m. 1. care bârfește sau vorbește de rău: lumea rea și bârfitoare; 2. care spune fleacuri, flecar.

BÎRFITÓR, -OÁRE, bîrfitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care bîrfește. Porunci bucătăresei să o ia [pe găinăreasă] mai de aproape, spre a nu cădea în gurile bîrfitorilor. ISPIRESCU, L. 309.,

bîrfitór, -oáre adj. Calomniator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; f. sg. și pl. bârfitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂRFITÓR adj., s. v. calomniator.

BÎRFITOR adj., s. 1. adj., s. calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (inv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (Om ~.) 2. adj. calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mozavirnic. (Afirmații, vorbe ~.) erată

Intrare: bârfitor (adj.)
bârfitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârfitor
  • bârfitorul
  • bârfitoru‑
  • bârfitoare
  • bârfitoarea
plural
  • bârfitori
  • bârfitorii
  • bârfitoare
  • bârfitoarele
genitiv-dativ singular
  • bârfitor
  • bârfitorului
  • bârfitoare
  • bârfitoarei
plural
  • bârfitori
  • bârfitorilor
  • bârfitoare
  • bârfitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: bârfitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârfitor
  • bârfitorul
  • bârfitoru‑
plural
  • bârfitori
  • bârfitorii
genitiv-dativ singular
  • bârfitor
  • bârfitorului
plural
  • bârfitori
  • bârfitorilor
vocativ singular
  • bârfitorule
plural
  • bârfitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bârfitor, -oare bârfitoare bârfitor (2)

  • 1. (Persoană) care bârfește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: calomniator, -oare (persoană) un exemplu
    exemple
    • Porunci bucătăresei să o ia [pe găinăreasă] mai de aproape, spre a nu cădea în gurile bîrfitorilor. ISPIRESCU, L. 309.,
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bârfi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09