11 definiții pentru bâldâbâc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâldâbâc i [At: PANN, P. V. I, 87/16 / V: (reg) ~ltâ~, băldăbâc, ~dăbâc[1] / E: fo] 1 Cuvânt care redă zgomotul produs de căderea sau azvârlirea unui corp (greu) în apă Si: (rar) bâltâc. 2 Cuvânt care redă zgomotul produs de căderea unui corp de la o înălțime oarecare. corectată

  1. Varianta bâldăbâc nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

BÂLDÂBẤC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea unui corp în apă; bâltâc. – Onomatopee.

BÂLDÂBẤC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea unui corp în apă; bâltâc. – Onomatopee.

BÂLDÂBẤC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de rostogolirea și căderea unui corp în apă. – Onomatopee.

BÂLDÂBÂC interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de căderea bruscă a unui corp în apă) Știobâlc. /Onomat.

BÎLDÎBÎ́C interj. Onomatopee care imită zgomotul produs de rostogolirea unui corp greu (mai ales în apă). Băiatul s-a ferit repede-n lături și, o dată, bîldîbic! și zdrong! CARAGIALE, O. I 324. Alerga calul ce alergă și, bîldîbîc! dete în fîntîna în care căzuse și Siminoc. ISPIRESCU, L. 385. ◊ (Adverbial) Cît pe-aci era să vină bîldîbic. PAS, Z. I 246.

bâldăbâc! int. exprimă sgomotul surd ce face un corp căzând în apă: și bâldăbâc dete în fântână ISP.

bîldîbî́c (vest), interj. care arată huĭetu căderiĭ unuĭ corp greŭ în apă, ca și huștĭuluc. – Și hîldîbîc, bîltîbîc și hîltîbîc; în Dolj (Doina, 2-3, 39) bobîldîc (rudă cu bîltîc și cu bîltîciĭ și, maĭ pe departe, cu turc. ğunbadak, căzut făcînd „bîldîbîc” și ğunbul, hîltîc. Cp. și cu berbeleacu. V. bulbuc, bîca, leop).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂLDÂBÂC interj. (rar) bâltâc!, (pop.) știobâlc!, (Mold.) huștiul(i)uc!, (Transilv.) știuldic!, (prin Munt.) tâlbâc! (~!, în apă.)

BÎLDÎBÎC interj. (rar) bîltîc!, (pop.) știobîlc!, (Mold.) huștiul(i)uc!, (Transilv.) știuldic!, (prin Munt.) tîlbîc!

Intrare: bâldâbâc
bâldâbâc interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • bâldâbâc

bâldâbâc

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea unui corp în apă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bâltâc știobâlc 3 exemple
    exemple
    • Băiatul s-a ferit repede-n lături și, o dată, bîldîbîc! și zdrong! CARAGIALE, O. I 324.
      surse: DLRLC
    • Alerga calul ce alergă și, bîldîbîc! dete în fîntîna în care căzuse și Siminoc. ISPIRESCU, L. 385.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Cît pe-aci era să vină bîldîbîc. PAS, Z. I 246.
      surse: DLRLC

etimologie: