2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂJBÂÍRE, bâjbâiri, s. f. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

BÂJBÂÍRE, bâjbâiri, s. f. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

BÂJBÂÍRE, bâjbâiri, s. f. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

bâjbăire sf [At: DA / V: (înv) ~băi~, (reg) băjbăi~, băj~, boj~, bojbăi~ / Pl: ~ri / E: băjbăi] 1 Bâzăire. 2 Bolborosire. 3 Roire. 4 Orbecăire. 5 Dibuire. corectată

bâjbâi [At: GORJAN, H. IV, 115/29 / V: (îrg) bojbăi, (înv) ~băi, (reg) băjbăi, băj~, boj~, (îvr) bozbăi, bojdăi / Pzi: ~, ~iesc / E: fo bâj-b(âj) prin -ăesc] 1 vi (Îvp; d. albine) A bâzâi. 2 vt (Îrg) A bolborosi. 3 vt (Îvp; d. mișcări) A umbla repede încoace și încolo. 4 vt (Îvp) A se afla în număr mare și cu mișcări dezordonate Cf foi, fojăi, forfoti, foșcălui, furnica, mișui, mișuna, viermui. 5 vi (D. albine) A roi2. 6 vt (Reg; pex) A fi plin de... 7 vt A umbla șovăitor, într-un loc fără prea mare vizibilitate (întuneric, ceață, apă etc.) Si: a orbecăi. 8 vt A căuta ceva pe pipăite prin întuneric Și a dibui.

BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

BÎJBÎÍ, bîjbî́i, vb. IV. Intranz. 1. A umbla șovăitor, nesigur (într-un loc unde nu se vede bine), orbecăind sau căutînd pe dibuite cu mîinile. închise cărțile și se duse în dormitor. Era întuneric și cam frig acolo. Bîjbîind, merse la patul lui, își aprinse luminarea. VLAHUȚĂ, O. A. 106. Buimăcit, speriat, bîjbîi o toană cu mîinile pe pereți pînă să găsesc ușa. VLAHUȚĂ, O. A. Tot bîjbîind ei prin amurg, dete peste palaturile băiatului. ISPIRESCU, L. 389. ◊ Fig. Cînd lumina difuză înainta treptat, apăreau, ca după o cortină, vapoarele care bîjbîiau prin neguri ca să-și găsească drumul pentru a intra în port. BART, E. 387. 2. A mișuna, a furnica, a roi. Delescu... se plecă la urechea nevestei sale și îi șopti... încet cîteva cuvinte...Mai încet! ce dracul îmi spargi urechile, și lumea bîjbîie împrejurul nostru! DELAVRANCEA, S. 142. Aicea cînd am intrat, Ce-am văzut cînd m-am uitat? Bîjbîiau Șerpoaicele Și erau Ca acele, Broaștele Ca nucile, Năpîrci Ca undrelele. TEODORESCU, P. P. 518. – Prez. ind. și: bîjbîiesc. – Variantă: bojbăí (SBIERA, P. 272, CREANGĂ, P. 267) vb. IV.

BÎJBÎÍRE, bîjbîiri, s. f. Bîjbîială.

BÎJBÎÍT s. n. Bîjbîire. ♦ Loc. adv. Pe bîjbîite = bîjbîind, pe dibuite. Caută chibriturile pe bîjbîite. – Formă gramaticală: (în locuțiune) bîjbîite.

BOJBĂÍ vb. IV v. bîjbii.

BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. 1. A umbla șovăitor, nesigur, orbecăind (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. 2. A mișuna, a furnica. – Onomatopee.

A BÂJBÂÍ bâjbâi 1. intranz. A merge fără siguranță, pipăind prin întuneric. 2. tranz. A căuta, pipăind (prin întuneric); a dibui. /Onomat.

bojbăì v. 1. a face sgomot surd: lumea bojbăia împrejur; 2. a căuta pe pipăite (prin întuneric): bojbăi el și orbăcăi prin bunget ISP. [Onomatopee].

bÎjbîĭ saŭ bojbăĭ și -ĭesc, a -í v. intr. (imit. d. bîj-bîj și boj-boj, zgomotu mîniĭ și omuluĭ care caută pin întuneric. V. foșgăĭ). Dibuĭesc, caut un lucru saŭ drumu pin intuneric. – Și hojbăĭ. V. bodicăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bâjbâíre s. f., g.-d. art. bâjbâírii; pl. bâjbâíri

bâjbâíre s. f., g.-d. art. bâjbâírii; pl. bâjbâíri

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâí vb., ind. prez. 1 sg. bâjbâi, 3 sg. și pl. bâjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá

arată toate definițiile

Intrare: bâjbâire
bâjbâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâjbâire
  • bâjbâirea
plural
  • bâjbâiri
  • bâjbâirile
genitiv-dativ singular
  • bâjbâiri
  • bâjbâirii
plural
  • bâjbâiri
  • bâjbâirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bâjbâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bâjbâi
  • bâjbâire
  • bâjbâit
  • bâjbâitu‑
  • bâjbâind
  • bâjbâindu‑
singular plural
  • bâjbâie
  • bâjbâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bâjbâi
(să)
  • bâjbâi
  • bâjbâiam
  • bâjbâii
  • bâjbâisem
a II-a (tu)
  • bâjbâi
(să)
  • bâjbâi
  • bâjbâiai
  • bâjbâiși
  • bâjbâiseși
a III-a (el, ea)
  • bâjbâie
(să)
  • bâjbâie
  • bâjbâia
  • bâjbâi
  • bâjbâise
plural I (noi)
  • bâjbâim
(să)
  • bâjbâim
  • bâjbâiam
  • bâjbâirăm
  • bâjbâiserăm
  • bâjbâisem
a II-a (voi)
  • bâjbâiți
(să)
  • bâjbâiți
  • bâjbâiați
  • bâjbâirăți
  • bâjbâiserăți
  • bâjbâiseți
a III-a (ei, ele)
  • bâjbâie
(să)
  • bâjbâie
  • bâjbâiau
  • bâjbâi
  • bâjbâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bojbăi
  • bojbăire
  • bojbăit
  • bojbăitu‑
  • bojbăind
  • bojbăindu‑
singular plural
  • bojbăie
  • bojbăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bojbăi
(să)
  • bojbăi
  • bojbăiam
  • bojbăii
  • bojbăisem
a II-a (tu)
  • bojbăi
(să)
  • bojbăi
  • bojbăiai
  • bojbăiși
  • bojbăiseși
a III-a (el, ea)
  • bojbăie
(să)
  • bojbăie
  • bojbăia
  • bojbăi
  • bojbăise
plural I (noi)
  • bojbăim
(să)
  • bojbăim
  • bojbăiam
  • bojbăirăm
  • bojbăiserăm
  • bojbăisem
a II-a (voi)
  • bojbăiți
(să)
  • bojbăiți
  • bojbăiați
  • bojbăirăți
  • bojbăiserăți
  • bojbăiseți
a III-a (ei, ele)
  • bojbăie
(să)
  • bojbăie
  • bojbăiau
  • bojbăi
  • bojbăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bâjbâire

etimologie:

  • vezi bâjbâi
    surse: DEX '98 DEX '09

bâjbâi bojbăi

  • 1. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: orbecăi 3 exemple
    exemple
    • Închise cărțile și se duse în dormitor. Era întuneric și cam frig acolo. Bîjbîind, merse la patul lui, își aprinse lumînarea. VLAHUȚĂ, O. A. 106.
      surse: DLRLC
    • Tot bîjbîind ei prin amurg, dete peste palaturile băiatului. ISPIRESCU, L. 389.
      surse: DLRLC
    • figurat Cînd lumina difuză înainta treptat, apăreau, ca după o cortină, vapoarele care bîjbîiau prin neguri ca să-și găsească drumul pentru a intra în port. BART, E. 387.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A căuta ceva pipăind prin întuneric.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: căuta dibui un exemplu
      exemple
      • Buimăcit, speriat, bîjbîi o toană cu mîinile pe pereți pînă să găsesc ușa. VLAHUȚĂ, O. A. 345.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. locuțiune adverbială Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Caută chibriturile pe bâjbâite.
          surse: DLRLC
  • exemple
    • Delescu... se plecă la urechea nevestei sale și îi șopti... încet cîteva cuvinte... – Mai încet! ce dracul îmi spargi urechile, și lumea bîjbîie împrejurul nostru! DELAVRANCEA, S. 142.
      surse: DLRLC
    • Aicea cînd am intrat, Ce-am văzut cînd m-am uitat? Bîjbîiau Șerpoaicele Și erau Ca acele, Broaștele Ca nucile, Năpîrci Ca undrelele. TEODORESCU, P. P. 518.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: bâjbâiesc.
    surse: DLRLC
  • comentariu locuțiune adverbială Formă gramaticală: bâjbâite.
    surse: DLRLC

etimologie: