2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâcsire sf [At: MDA ms / V: băc~, buc~ / Pl: ~ri / E: bâcsi] 1 Umplere până la refuz Si: băcsit1 (1). 2 Îndesare. 3 Ticsire. 4 înghesuire unul într-altul Si: băcsit1 (4).

bâcsí [At: HEM 2831 / V: băc~, buc~ / Pzi: ~sesc / E: ctm băga + ticsi] 1 vt A umple ceva până la refuz. 2 vt A îndesa. 3 vt A ticsi. 4 vr A se înghesui unul într-altul.

bîcsésc și bîcșésc V. bucșesc și îmbîcșesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂCSÍ vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, ticsi.

bîcsi vb. v. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. TICSI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bîcsí (-sésc, -ít), vb.1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva < gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

Intrare: bâcsire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâcsire
  • bâcsirea
plural
  • bâcsiri
  • bâcsirile
genitiv-dativ singular
  • bâcsiri
  • bâcsirii
plural
  • bâcsiri
  • bâcsirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bâcsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bâcsi
  • bâcsire
  • bâcsit
  • bâcsitu‑
  • bâcsind
  • bâcsindu‑
singular plural
  • bâcsește
  • bâcsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bâcsesc
(să)
  • bâcsesc
  • bâcseam
  • bâcsii
  • bâcsisem
a II-a (tu)
  • bâcsești
(să)
  • bâcsești
  • bâcseai
  • bâcsiși
  • bâcsiseși
a III-a (el, ea)
  • bâcsește
(să)
  • bâcsească
  • bâcsea
  • bâcsi
  • bâcsise
plural I (noi)
  • bâcsim
(să)
  • bâcsim
  • bâcseam
  • bâcsirăm
  • bâcsiserăm
  • bâcsisem
a II-a (voi)
  • bâcsiți
(să)
  • bâcsiți
  • bâcseați
  • bâcsirăți
  • bâcsiserăți
  • bâcsiseți
a III-a (ei, ele)
  • bâcsesc
(să)
  • bâcsească
  • bâcseau
  • bâcsi
  • bâcsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)