2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâc1 sm [At: DELAVRANCEA, S. 216 / Pl: bâci / E: ns cf bâtic] (îljc; înv; iuz) Tată.

bâc2 sn [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Capriciu. 2 (Îe) A-i umbla cuiva în -uri A căuta să facă cuiva pe plac.

bâc3 i [At: REV. CRIT. III, 87 / E: ns cf sâc] 1 Cuvânt care exprimă bucuria pentru insuccesul cuiva. 2 (Îlje; iuz; îe) Ciudă ~! Expresie stereotipă pentru a tachina pe cineva.

bîc interj. care arată zgomotu unuĭa care bate cu dosu degetuluĭ în ușă: am auzit „bîc-bîc” la ușă. V. boc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

BÂC, BÂC-BÂC (cioc-cioc, sâc) interj.

bâc/bâc -bâc (cioc-cioc, sâc) interj.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

BÂC interj. Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau o căzătură. Formă expresivă, bazată pe consonanța tipică cu scopul evocării zgomotului unei lovituri sau căzături, cf. boc, cioc1, hâc, tâc, tic1, toc1. Intenția imitativă reproduce trei posibilitați ale zgomotului: 1. O singură lovitură, bâc. 2. Ritmul binar, care indică o mișcare în doi timpi, cu implicarea duratei, bâltâc. 3. Ritmul ternar sau întrerupt, care pare să includă intenții secundare, de opoziție față de mișcare și de cădere definitivă, bâldâbâc. – Variantă: bâca

bîc interj. – Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau o cădere; boc, poc. – Var. bîca, interj. (pentru a atrage atenția, pentru a arăta copiilor primejdia de a cădea); carnacsi, că era să fac bîca (Alecsandri). Creație expresivă, bazată pe consonanța tipică pentru a evoca zgomotul produs de o căzătură sau o lovitură, cf. boc, cioc, hîr, tîc, tic, toc.Der. bîcîi, vb. (a bate clopotele; a palpita); bîcîială, s. f. (tic-tac; țiuit). Ca și în alte cazuri, intenția imitativă sugerează trei posibilități ale zgomotului: 1. zgomotul singur (bîc). 2. ritmul binar, care indică o mișcare în doi timpi, cu posibilitate de durată; bîltîc, interj. (exprimă zgomotul ritmic al unei izbituri, mai ales al unei căderi în apă); bîltîcăi, vb. (a cădea în apă; a se bălăci); bîltîcîială, s. f. (bălăceală); 3. ritmul ternar sau spart, care pare a presupune intenții secundare, de opunere față de mișcare și de cădere definitivă; bîldîbîc, interj. (exprimă zgomotul produs de căderea în apă a unui corp greu). Cf. aceleași posibilități expresive la tic și tic-tac; la hîc, hîltîc și huștiuluc; la sîc, șoltîc și șobîltîc; și posibil la boc și bulbuc). – DAR vede în bîc o posibilă influență a mag. bok „împlinit, împlinire”, și în bîltîc o contaminare cu baltă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bâc, bâci, s.m. (reg.) tată.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BÎC, rîu în Rep. Moldova, afl. dr. al Nistrului în amonte de Tighina; 155 km. În cursul superior trece prin înălțimile Codrii, apoi prin Chișinău.

BÎC temă în care se confundă sl. ьик „taur”, subst. bîc, -ă (tată, mamă) (DLR) și expresia „[cade]bîca”. 1. Bîc s.; -u fam. (Șez); -u, rîul în RSS Mold.; -ul, haiducul (G. Dem. 605). 2. Bîca, Stan (16 B I 147); Bîcă, Ion (Puc 296); Bîcani t. (Glos). 3. Bîcu (Ard I). + -lea:Bîclea; Bîclești s.; + -eș: Bîcleș,(Cat). 5. + -san; Bîcsan (C Ștef); Bîcsănești s. (Dm).

Intrare: Bâc
nume propriu (I3)
  • Bâc
Intrare: bâc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâc
  • bâcul
  • bâcu‑
plural
  • bâci
  • bâcii
genitiv-dativ singular
  • bâc
  • bâcului
plural
  • bâci
  • bâcilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)