AZURIT s. n. Carbonat natural bazic de cupru, de culoare albastră, folosit ca piatră de ornament, la fabricarea unor vopsele albastre și a unor fungicide. – Din fr. azurite.

azurit sn vz azurită

AZURIT, azuriți, s. m. Carbonat natural de cupru, cristalizat, de culoare albastră, întrebuințat ca piatră de ornament, ca materie colorantă și ca minereu de cupru. – Din fr. azurite.

AZURIT s.n. Minereu de cupru de culoare albastră, întrebuințat ca piatră de ornament. [< fr. azurite].

AZURIT s. n. minereu bazic de cupru, albastru-închis, folosit ca piatră de ornament sau ca pigment pentru pictură. (< fr. azurite)

AZURIT n. Carbonat natural de cupru, de culoare albastră, folosit ca piatră de ornament. /<fr. azurite

azurită sf [At: ISTRATI-LONGINESCU, CH. 195 / V: azurit sn / Pl: ~te / E: fr azurite] (Min) Carbonat bazic natural de cupru, cristalizat, de culoare albastră, folosit ca piatră ornamentală, ca minereu de cupru și, pulverizat, ca materie colorantă.

*azurítă f., pl. e (d. azur). Min. Carbonat bazic de cupru (H₂ Cu₈ C₂ O₈). E albastru și se întrebuințează la făcut văpseaŭa numită albastru de munte.

azurit s. n.

azurit s. n.

azurit s. n.

azurit, azuriți s. m. Carbonat natural de cupru cristalizat, de culoare albastră, întrebuințat ca materie colorantă (pigment pentru pictură), ca piatră de ornament și ca minereu de cupru. Frecvent folosit în picturile murale din țara noastră (Bis. domnească din Curtea de Argeș, Humor, Moldovița etc.), azuritul a fost considerat în mod eronat ca o exclusivitate a picturilor de la Voroneț (așa-numitul albastru de Voroneț). La o umiditate prelungită se transformă în malahit, schimbându-și culoarea din albastru în verde. – Din fr. azurite.

AZURÍT (< fr. {i}) s. n. Carbonat natural bazic de cupru, de culoare albastră, cu luciu sticlos, format prin alterarea și oxidarea minereurilor cuprifere. Apare asociat cu malachitul. Este utilizat ca piatră de ornament, iar sub formă de praf (albastru de munte) la fabricarea unor vopsele albastre și a unor fungicide.