azurit, azuriți s. m. Carbonat natural de cupru cristalizat, de culoare albastră, întrebuințat ca materie colorantă (pigment pentru pictură), ca piatră de ornament și ca minereu de cupru. Frecvent folosit în picturile murale din țara noastră (Bis. domnească din Curtea de Argeș, Humor, Moldovița etc.), azuritul a fost considerat în mod eronat ca o exclusivitate a picturilor de la Voroneț (așa-numitul albastru de Voroneț). La o umiditate prelungită se transformă în malahit, schimbându-și culoarea din albastru în verde. – Din fr. azurite.