opțiuni
  • info
2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

AZURAT, -Ă, azurați, -te, adj. Care a fost ușor albăstrit. – V. azura.

AZURAT, -Ă, azurați, -te, adj. Care a fost ușor albăstrit. – V. azura.

azurat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: azura] (Rar) Azurare.

azurat2, ~ă a [At: BOLINTINEANU, ap. TDRG / Pl: ~ați, ~e / E: azura] 1 (D. textile albe) Care a fost albăstrit ușor, spre a evita îngălbenirea. 2 Căruia i s-a dat culoarea azur (2). 3-4 De culoare azur (2, 4).

*AZURAT adj. Ca azurul, albastru [fr. azuré].

AZURAT, -Ă, azurați, -te, adj. (Rar) Colorat în albastru-deschis. – Din azur + suf. -at (după fr. azuré).

AZURA, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.

azura vt [At: DN3 / Pzi: ~rez / E: fr azurer] A albăstri ușor produsele textile albe pentru a îndepărta slaba colorație galbenă.

AZURA, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe – Din fr. azurer.

AZURA vb. I. tr. A albăstri ușor produsele textile albe pentru a îndepărta slaba colorație galbenă pe care acestea o au la început. [< fr. azurer].

AZURA vb. tr. a albăstri ușor produsele textile albe, pentru a îndepărta slaba colorație galbenă pe care acestea o au la început. (< fr. azurer)

*azúr, -ă adj. (it. azzuro, azur, fr. azur, lazulită, sp. azul, albastru, d. ar. al azurd, pers. lazvard, lazurd, lağurd, lazulită. V. lapis-lazuli, lazur). Albastru ca ceru. S. n., pl. urĭ. Coloarea albastră: azuru ceruluĭ. – Fals azurat orĭ azuriŭ.

Ortografice DOOM

azurat adj. m., pl. azurați; f. azurată, pl. azurate

azurat adj. m., pl. azurați; f. azurată, pl. azurate

azurat adj. m., pl. azurați; f. sg. azurată, pl. azurate

azura vb., ind. prez. 1 sg. azurez, 3 sg. și pl. azurează

Intrare: azurat
azurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • azurat
  • azuratul
  • azuratu‑
  • azurată
  • azurata
plural
  • azurați
  • azurații
  • azurate
  • azuratele
genitiv-dativ singular
  • azurat
  • azuratului
  • azurate
  • azuratei
plural
  • azurați
  • azuraților
  • azurate
  • azuratelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: azura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • azura
  • azurare
  • azurat
  • azuratu‑
  • azurând
  • azurându‑
 singular plural
  • azurează
  • azurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • azurez
 (să)
  • azurez
  • azuram
  • azurai
  • azurasem
a II-a (tu)
  • azurezi
 (să)
  • azurezi
  • azurai
  • azurași
  • azuraseși
a III-a (el, ea)
  • azurează
 (să)
  • azureze
  • azura
  • azură
  • azurase
plural I (noi)
  • azurăm
 (să)
  • azurăm
  • azuram
  • azurarăm
  • azuraserăm
  • azurasem
a II-a (voi)
  • azurați
 (să)
  • azurați
  • azurați
  • azurarăți
  • azuraserăți
  • azuraseți
a III-a (ei, ele)
  • azurează
 (să)
  • azureze
  • azurau
  • azurară
  • azuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

azurat, azuratăadjectiv

  • 1. Care a fost ușor albăstrit. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi azura DEX '98 DEX '09

azura, azurezverb

  • 1. tehnică A albăstri ușor produsele textile albe. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.