12 definiții pentru axion


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

axion sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II 114/6 / A: axion / P: ~xi-on / Pl: ~oane / E: ngr αξιόν] 1 Imn religios în care se repetă cuvintele „e vrednic”, sau alte expresii sinonime, cu referire la divinitate. 2 Imn asemănător cu axionul (1) care se intona la întronarea domnitorului sau a mitropolitului.

AXIÓN, axioane, s. n. Imn de slavă (în Biserica ortodoxă). [Pr.: -xi-on] – Din ngr. axión[esti].

AXIÓN, axioane, s. n. Imn de slavă (în biserica ortodoxă). [Pr.: -xi-on] – Din ngr. axión[esti].

AXIÓN, axioane, s. n. Imn de slavă cîntat în biserica ortodoxă (uneori pentru slăvirea unor personalități de seamă). Cîntăreții soborului începeau, cu glasuri destul de aspre, axion pentru slava măriei-sale. SADOVEANU, F. J. 23. Numai biet popa Stoian, Cu luleaua de cocean... Cînd era pe la-aghios, Ieșea fumul gros; Iară cînd pe la-axion, Nu se vedea om cu om. ISPIRESCU, la HEM II Addenda VII. – Pronunțat: -xi-on.

AXIÓN, axioane, s. n. Imn de slavă (în biserica ortodoxă). [Pr.: -xi-on]. – Ngr. axion[esti].

axion (acsion) n. imn bisericesc, cântare de laudă ce începe cu vorbele: «Cuvine-se cu adevărat»: iar când pe l’acsion nu se vedea om cu om ISP. [Gr. mod.].

axión n., pl. oáne (ngr. d. vgr. áxión estí „vrednic este”, cum începe acest imn). Un imn bisericesc care se cîntă la liturghie și la întronarea unuĭ prelat saŭ unuĭ monarh saŭ la praznice marĭ prezidate de un prelat saŭ de un monarh.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

axión (-xi-on) s. n., pl. axioáne

axión s. n. (sil. -xi-on), pl. axioáne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

axión (axioáne), s. n. – Imn din slujba ortodoxă a Sfîntului Ioan Crisostom, care se cîntă atît în timpul slujbelor curente cît și la marile sărbători și comemorări. Gr. ἀξιόν (ἐστιν) „demn (este)”, care constituie începutul imnului.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

axion (biz.), imn adresat Fecioarei; se găsește în oda a IX-a a canonului (2) utreniei* Învierii și care se cântă la liturghie*, imediat după sfințirea darurilor. Denumirea de a. provine de la primele cuvinte gr. ale textului cântării: ῎Aξιόν ἐστιν ὡς ἀληθῶς (Axion estin os alithos), „Cuvine-se cu adevărat”. A. este format din două părți distincte. Partea a doua, „Ceea ce ești mai cinstit” (τήν τιμιωτέραν τῶν Xερουβίμ), datează din sec. 8 aparținând lui Cosma Melodul, iar prima („Cuvine-se...”) este o completare târzie (sec. 10-11), a călugărilor athoniți, ca o parafrazare și introducere lămuritoare a textului inițial. A. Cuvine-se sau Vrednică ești se cântă și tot timpul anului la liturghia lui Ioan Hrisostomul; în postul păresimilor la liturghia lui Sf. Vasile, acesta este înlocuit cu a. ’Eπὶ σοὶ χαίρει, Kεχαρι τωμέυη, „De tine se bucură toată făptura” ( în Joia Mare: „Din ospățul”, în Sâmbăta Mare: „Nu te tângui”), iar la cele 12 praznice împărătești, în locul a. „Cuvine-se...”, se cântă irmosul* Cântării a IX-a a Canonului sărbătorii.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

axión, axioane s. n. Imn religios în cinstea Maicii Domnului (Cuvine-se cu adevărat...), care se cântă la Liturghie în duminicile și sărbătorile obișnuite, precum și la praznicele împărătești. – Din gr. axion (esti).

Intrare: axion
  • silabație: a-xi-on
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • axion
  • axionul
  • axionu‑
plural
  • axioane
  • axioanele
genitiv-dativ singular
  • axion
  • axionului
plural
  • axioane
  • axioanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

axion

  • 1. Imn de slavă (în Biserica ortodoxă).
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Cîntăreții soborului începeau, cu glasuri destul de aspre, axion pentru slava măriei-sale. SADOVEANU, F. J. 23.
      surse: DLRLC
    • Numai biet popa Stoian, Cu luleaua de cocean... Cînd era pe la-aghios, Ieșea fumul gros; Iară cînd pe la-axion, Nu se vedea om cu om. ISPIRESCU, la HEM II Addenda VII.
      surse: DLRLC

etimologie: