11 definiții pentru axiologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AXIOLOGÍE s. f. Studiul filosofic sau teoria valorilor (etice, religioase, estetice). [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiologie.

AXIOLOGÍE s. f. Disciplină filozofică având drept obiectiv studiul valorilor (morale). [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiologie.

AXIOLOGÍE s.f. Disciplină filozofică care se ocupă cu studiul sistematic al originii, esenței, clasificării, ierarhizării și funcției sociale a valorilor; teorie generală a valorilor. ◊ Axiologia artei = perspectivă specifică asupra artei, care pune în centrul ei valoarea operei. [Pron. -xi-o-, gen. -iei. / cf. fr. axiologie, germ. Axiologie < gr. axia – valoare, logos – teorie].

AXIOLOGÍE s. f. disciplină filozofică care studiază geneza, structura și ierarhia valorilor; teoria valorilor. (< fr. axiologie)

AXIOLOGÍE f. Disciplină filozofică care studiază valorile; teorie generală a valorilor. [G.-D. axiologiei; Sil. -xi-o-] /<fr. axiologie, germ. Axiologie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

axiologíe (-xi-o-) s. f., art. axiología, g.-d. axiologíi, art. axiologíei

axiologíe s. f. (sil. -xi-o-), art. axiología, g.-d. art. axiologíei; pl. axiologíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AXIOLOGÍE s. (FILOZ.) teoria valorilor.

AXIOLOGIE s. (FILOZ.) teoria valorilor.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AXIO-1 „valoare, valoros”. ◊ gr. axios „demn, valoros, care estimează” > fr. axio-, germ. id., engl. id. > rom. axio-.~logie (v. -logie1), s. f., disciplină filozofică avînd ca obiect studiul valorilor; sin. teoria generală a valorilor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AXIOLOGÍE (< fr. {i}; {s} gr. axios „valoros” + logos „studiu”) s. f. Disciplină filozofică care studiază valorile; teoria valorilor. Bazele a. ca disciplină aparte au fost puse în a doua jumătate a sec. 19, de R.H. Lotze și în continuare de Fr. Nietzsche, dar mai ales de școala reprezentanților neokantieni de la Baden (W. Wildelband, H. Rickert) cărora li se datorează distincțiile riguroase între valoare și existență, sens și valoare, valori și lucruri. Importante contribuții au adus ulterior M. Scheler, N. Hartmann, precum și filozofii români: A.D. Xenopol, P. Andrei, L. Blaga, T. Vianu, E. Speranția, P. Comarnescu.

Intrare: axiologie
  • silabație: a-xi-o-
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • axiologie
  • axiologia
plural
genitiv-dativ singular
  • axiologii
  • axiologiei
plural
vocativ singular
plural

axiologie

  • 1. Disciplină filozofică având drept obiectiv studiul valorilor (morale).
    surse: DEX '98 DN
    • 1.1. Axiologia artei = perspectivă specifică asupra artei, care pune în centrul ei valoarea operei.
      surse: DN

etimologie: