axare sf [At: CONTEMP, Seria II, 1948, nr. 112, 12/3 / Pl: axări / E: axa] 1 Aducere a unei piese cilindrice în poziția în care axa ei de simetrie sau de rotație coincide cu o axă dată Si: (rar) axat¹ (1). 2 Centrare. 3 Construire a unui obiect în jurul unei axe date Si: (rar) axat¹ (3). 4 (Fig) Orientare către atingerea unui scop Si: (rar) axat¹ (4). 5 (Fig) Desfășurare într-un anumit sens Si: (rar) axat¹ (5). 6 (Fig) Concentrare în jurul a ceva Si: (rar) axat¹ (6). 7 (Fig) Susținere pe baza unei anumite situații Si: (rar) axat¹ (7). 8 (Fig) Conformare cu ceva Si: (rar) axat¹ (8).

AXÁRE, axări, s. f. Acțiunea de a axa; centrare.

AXÁRE, axări, s. f. Acțiunea de a axa; centrare.

AXÁRE s.f. Acțiunea de a (se) axa; centrare. [< axa].

axá [At: BOGZA, ap. DA ms / Pzi: axez / E: axă] 1 vt A aduce o piesă cilindrică în poziția în care axa ei de simetrie sau de rotație coincide cu o axă dată. 2 vt A centra. 3 vt A construi un obiect în jurul unei axe date. 4-5 vtr (Fig) A (se) orienta către atingerea unui scop. 6-7 vtr (Fig) A (se) desfășura într-un anumit sens. 8-9 vtr (Fig) A (se) concentra în jurul a ceva. 10-11 vtr (Fig) A (se) susține pe baza unei anumite situații, combinații etc. 12-13 vtr (Fig) A (se) conforma cu ceva.

AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer.

AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A aduce o piesă cilindrică în poziția în care axa ei de simetrie sau de rotație coincide cu o axă dată. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer.

AXÁ, axez, vb. I. Tranz. A regla o piesă mecanică, făcînd-o să se învîrtească corect în jurul axului său; a centra. ◊ Refl. pas. Fig. Învățătura marxist-leninistă dă oamenilor de știință posibilitatea să-și orienteze în mod just activitatea lor creatoare, să-și axeze această activitate pe necesitățile cele mai arzătoare ale poporului muncitor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 1/2.

AXÁ, axez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A aduce o piesă în poziția în care axa ei de simetrie sau de rotație coincide cu o axă dată; a centra. – Fr. axer.

AXÁ vb. I. 1. tr. A centra (o piesă etc.). 2. tr., refl. (fig.) A (se) desfășura în jurul a ceva, a (se) conforma cu ceva; a (se) susține pe baza unei anumite situații, combinații etc. [< fr. axer].

AXÁ vb. I. tr. a centra (o piesă). II. tr., refl. (fig.) a (se) desfășura în jurul a ceva, a (se) conforma cu ceva; a (se) susține pe baza unei anumite situații; a (se) orienta. (< fr. axer)

A AXÁ axéz tranz. 1) tehn. (piese) A regla după o axă; a fixa sau a amplasa în centru; a centra. ~ un disc. 2) fig. A centra într-o singură direcție; a orienta într-un anumit sens. /<fr. axer

axáre s. f., g.-d. art. axắrii; pl. axắri

axáre s. f., g.-d. art. axării; pl. axări

axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză

axá vb., ind. prez. 1 sg. axéz, 3 sg. și pl. axeáză

AXÁ vb. v. centra.

AXA vb. (TEHN.) a centra. (~ o piesă cilindrică.)