2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ávva sm vz avă2
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
avá s. m. – (Înv.) Părinte; titlu onorific al membrilor clerului monastic. Ngr. ἀββᾶς (sec. XVII). Cuvînt cult, nu pare să fi avut circulație populară.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ávva subst. invar. v. ava.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ábba subst. invar. v. ava.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
áva subst. invar. Apelativ cu care se adresează între ei călugării ortodocși. [Var.: ávva, ábba subst. invar.] – Din ebr. ab, abba „părinte”.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: avva
avva
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ava
- pronunție: ava, ava
| substantiv masculin (M999) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
| — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ava avva abba
- surse: DER
- 1.1. Apelativ cu care se adresează între ei călugării ortodocși.surse: D.Religios
-
etimologie:
- surse: D.Religios
- limba neogreacă ἀββᾶς (secolul XVII). Cuvânt cult, nu pare să fi avut circulație populară.surse: DER