2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aventura vr [At: N. XENOPOL, ap. TDRG / V: avân~ / Pzi: ~rez / E: fr s’aventurer] 1 A lua o decizie îndrăzneață. 2 A întreprinde o acțiune riscantă. 3 A se arunca orbește într-o aventură (1), fără a se gândi la consecințe. 4 A acționa la voia întâmplării. 5 A se expune unor pericole.

AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer.

AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă. – Din fr. aventurer.

AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A lua o hotărîre îndrăzneață, a întreprinde ceva fără a ține seamă de riscuri.

AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune îndrăzneață (fără a ține seamă de riscuri). – După fr. aventurer.

AVENTURÁ vb. I. refl. A se expune unor riscuri mari (într-o acțiune, într-o situație etc.), a se hazarda; a risca. [< fr. aventurer, it. avventurare].

AVENTURÁ vb. refl. a se expune unor riscuri mari, a se hazarda, a risca. (< fr. sáventurer)

A SE AVENTURÁ mă ~éz intranz. A întreprinde o aventură; a iniția o acțiune nechibzuită și riscantă. /<fr. aventurer, it. avventurare

aventurà v. a se expune primejdiei, a-și risca viața.

avântura vr vz aventura

aventúră sf [At: HASDEU, I. C. 210 / Pl: ~ri / E: fr aventure] 1 Acțiune îndrăzneață și riscantă. 2 Acțiune hazardată, bazată pe noroc. 3 Întreprindere în cursul căreia apar întâmplări imprevizibile, surprinzătoare. 4 Întreprindere dubioasă, necinstită. 5 Legătură amoroasă întâmplătoare și trecătoare. 6 Intrigă amoroasă.

AVENTÚRĂ, aventuri, s. f. 1. Acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită. 2. Legătură amoroasă întâmplătoare (și trecătoare). – Din fr. aventure.

AVENTÚRĂ, aventuri, s. f. 1. Acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită. 2. Legătură amoroasă întâmplătoare (și trecătoare). – Din fr. aventure.

AVENTÚRĂ, aventuri, s. f. Acțiune îndrăzneață, adesea întreprinsă fără a socoti forțele și condițiile reale (și condamnată la nereușită); întreprindere dubioasă din punctul de vedere al onestității; intrigă amoroasă întîmplătoare. Roman de aventuri.Femeile îl categorisesc, romantice; un timid... «Dar îl dăm noi pe brazdă», își spun unele, visînd, cutezătoare, o aventură ca în alte cărți pe care le-au citit. PAS, L. I 118. De mult îmi era sete și nu băgasem de seamă... ațîțat de aventura în care intrasem. SADOVEANU, N. F. 119. Peste cîteva zile se publicau mărturisiri... care puneau într-o lumină zdrobitoare tot trecutul, plin de aventuri rușinoase... prin care trecuse omul acesta. VLAHUȚĂ, O. A. III 6.

AVENTÚRĂ, aventuri, s. f. Acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită; intrigă amoroasă întâmplătoare. – După fr. aventure.

AVENTÚRĂ s.f. 1. Acțiune îndrăzneață, extraordinară. ♦ Întreprindere riscantă, lucrare cu multe pericole. 2. Intrigă amoroasă; legătură amoroasă întâmplătoare. [< fr. aventure, it. avventura, lat. adventurus – care va veni].

AVENTÚRĂ s. f. 1. acțiune îndrăzneață, cu multe pericole. 2. legătură amoroasă întâmplătoare. (< fr. aventure, it. aventura)

AVENTÚRĂ ~i f. 1) Acțiune îndrăzneață și riscantă. A se lansa într-o ~. 2) Legătură amoroasă întâmplătoare; intrigă amoroasă. /<fr. aventure, it. avventura

aventură f. întâmplare neprevăzută și extraordinară.

*aventúră f., pl. ĭ (fr. aventure, it. avventura, d. lat. adventura, care va veni). Întîmplare neașteptată. Întreprindere la noroc: aventură periculoasă.

*aventuréz v. tr. (fr. aventurer). Risc, expun: a aventura o sumă. V. refl. Mă expun pericululuĭ: nu te aventura cu barca pe furtuna asta.

arată toate definițiile

Intrare: aventura
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aventura
  • aventurare
  • aventurat
  • aventuratu‑
  • aventurând
  • aventurându‑
singular plural
  • aventurea
  • aventurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aventurez
(să)
  • aventurez
  • aventuram
  • aventurai
  • aventurasem
a II-a (tu)
  • aventurezi
(să)
  • aventurezi
  • aventurai
  • aventurași
  • aventuraseși
a III-a (el, ea)
  • aventurea
(să)
  • aventureze
  • aventura
  • aventură
  • aventurase
plural I (noi)
  • aventurăm
(să)
  • aventurăm
  • aventuram
  • aventurarăm
  • aventuraserăm
  • aventurasem
a II-a (voi)
  • aventurați
(să)
  • aventurați
  • aventurați
  • aventurarăți
  • aventuraserăți
  • aventuraseți
a III-a (ei, ele)
  • aventurea
(să)
  • aventureze
  • aventurau
  • aventura
  • aventuraseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • avântura
  • avânturare
  • avânturat
  • avânturatu‑
  • avânturând
  • avânturându‑
singular plural
  • avânturea
  • avânturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • avânturez
(să)
  • avânturez
  • avânturam
  • avânturai
  • avânturasem
a II-a (tu)
  • avânturezi
(să)
  • avânturezi
  • avânturai
  • avânturași
  • avânturaseși
a III-a (el, ea)
  • avânturea
(să)
  • avântureze
  • avântura
  • avântură
  • avânturase
plural I (noi)
  • avânturăm
(să)
  • avânturăm
  • avânturam
  • avânturarăm
  • avânturaserăm
  • avânturasem
a II-a (voi)
  • avânturați
(să)
  • avânturați
  • avânturați
  • avânturarăți
  • avânturaserăți
  • avânturaseți
a III-a (ei, ele)
  • avânturea
(să)
  • avântureze
  • avânturau
  • avântura
  • avânturaseră
Intrare: aventură
aventură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aventu
  • aventura
plural
  • aventuri
  • aventurile
genitiv-dativ singular
  • aventuri
  • aventurii
plural
  • aventuri
  • aventurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aventura avântura

  • 1. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului; a se hazarda.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: hazarda risca

etimologie:

aventură

  • 1. Acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ispravă 3 exemple
    exemple
    • Roman de aventuri.
      surse: DLRLC
    • De mult îmi era sete și nu băgasem de seamă... ațîțat de aventura în care intrasem. SADOVEANU, N. F. 119.
      surse: DLRLC
    • Peste cîteva zile se publicau mărturisiri... care puneau într-o lumină zdrobitoare tot trecutul, plin de aventuri rușinoase... prin care trecuse omul acesta. VLAHUȚĂ, O. A. III 6.
      surse: DLRLC
  • 2. Legătură amoroasă întâmplătoare (și trecătoare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: escapadă un exemplu
    exemple
    • Femeile îl categorisesc, romantice: un timid... «Dar îl dăm noi pe brazdă», își spun unele, visînd, cutezătoare, o aventură ca în alte cărți pe care le-au citit. PAS, L. I 118.
      surse: DLRLC

etimologie: